Năsăudeni în Cronica de gardă

În incinta Muzeului Grăniceresc din Năsăud, în data de 5 aprilie, scriitorul Menuţ Maximinian mi-a oferit volumul „Cronica de gardă”, o antologie cu 428 pagini, care cuprinde 235 de cronici literare. Sunt prezenţi scriitori din judeţ şi din ţară, printre care şi un număr de 8 năsăudeni, convinşi că, dacă un gând frumos nu este transformat în faptă, valoarea scrisului scade.
Cartea este o emoţionantă reuşită culturală şi dovedeşte că scriitorii nominalizaţi în antologie vor exista şi după moarte, aşa după cum foarte bine spunea, la timpul potrivit, Seneca.
Firile scriitorilor nominalizaţi sunt asemenea, obiceiurile doar îi despart, precum şi tematica şi tehnica de lucru.
Eroii volumului au în atenţie calităţile din om şi nicidecum grosimea portofelului.
Cei 8 năsăudeni cuprinşi în volum sunt oameni deschişi şi comunicativi, care prin scrisul lor ştiu să-şi impună respectul şi să se integreze în societate, prin acţiuni pe bază de voluntariat, prin modalităţi uşor de priceput şi o disciplină personală, respectând cu stricteţe standardele unei societăţi democratice, adică oricine poate să citească ce-i place, poate comunica cu oricine şi, totodată, poate să ştie orice, cu o singură condiţie, să dorească să o facă. Rău e că între oameni, chiar şi între cei din lumea scrisului, mai domină rădăcinile invidiei, această boală rea, mult mai periculoasă chiar decât gelozia.
Cartea construieşte o realitate, iar cel care o scrie se zbate, suferă, dar este stăpân pe sine, este neînfricat, neîncolonat, nu plăteşte nimănui tribut, decât numai dragostea sa pentru cei care cinstesc şi iubesc eroic poezia şi literatura adevărată.
Se spune, printre slujitorii slovelor că, abia a doua carte e hotărâtoare în cariera unui scriitor, iar autorul Cronicii de gardă păstrează echilibrul în aprecierile ce le face şi spune deschis că este fericit doar atunci când fiecare creator de frumos este fericit, iar prin volumul de faţă a deschis un capitol decisiv al literaturii şi se încheagă în oglinda istoriei.
Cele 235 de cronici literare îi stabilesc autorului liniile de forţă, factorii de coeziune, lianţii morali şi estetici ce alcătuiesc fizionomia unei epoci şi a oamenilor săi, confirmând personalitatea prin fapte, aducând parcă cu un ceas mai devreme viitorul în prezent.
Deviza scriitorilor din volum este: a munci, a gândi, a crea, iată un triptic semnificativ ce simbolizează însăşi condiţia noastră de oameni bine instruiţi, deschişi spre istorie, spre lumea contemporană, atât visătorii, cât şi făptaşii (cum spunea Nicolae Labiş).
La pag. 52-53 din volum ne apare cartea „Istoria corurilor religioase năsăudene”, scrisă de Romulus Berceni, o carte cu o tematică tainică, care pune în melodie simţul sacrului, ceva din doxologia creatoare a fiinţei lor cereşti. Romulus Berceni aduce în carte corişti de ieri şi de azi, aplecându-se cu dragoste asupra studierii documentelor corale, mai mult ca un cercetător adevărat.
La pag. 253-254, acelaşi autor, Romulus Berceni se află în căutarea identităţii noastre prin volumul „Rădăcini”, o odă adusă strămoşilor noştri jertfiţi în apărarea tradiţiilor.
La pag. 93-94, trei autori năsăudeni – Dumitru Mureşan, Ioan Lăpuşeanu şi Ovidiu Maghiar – au redescoperit, pentru generaţiile actuale, istoria oraşului academicienilor în volumul „Năsăudul sub teroarea timpului”, un respect pentru înaintaşi, care s-au trudit pentru ca azi Năsăudul să fie un nume sonor în istoria ţării.
Menuţ Maximinian, autorul volumului amintit, încearcă, cu energie şi curaj, să surprindă esenţa vieţii prin răsplata sufletească ce i-o acordă scriitorului năsăudean Ioan Mititean pentru volumele „Un univers” şi „Valori de altădată”, volume tratate la paginile 161 şi 165, prin care autorul îşi păstrează nealterată vocaţia de cercetător, împrospătând permanent procesul de informare şi documentare pe principiul datelor comunicate.
Autorul volumului îl prezintă pe scriitorul năsăudean Ioan Mititean, prin antologia sa. „În vârful peniţei”, ca pe un cărturar cu bucuria actului cultural ce se derulează sub semnul spiritului românesc. Adună gânduri despre lumea plină de frumuseţe spirituală, frumuseţea gândurilor culturale din oraşul academicienilor, dar şi din peregrinările autorului, spiritul năsăudean integrat în peisajul românesc, iar biblioteca noastră se îmbogăţeşte cu repere pentru cinstirea valorilor noastre.
La pag. 310, acelaşi autor năsăudean aduce în prim plan rezultatele remarcabile din cultura rebrişoreană, prin volumul „Sătenii”, o carte a bucuriei, optimismului şi speranţei.
La pag. 368, Ioan şi Lucreţia Mititean ne invită la o călătoria imaginară peste ocean, prin cartea „De peste ocean”, împărtăşind cu cititorii frumuseţile trăite peste ocean alături de copii şi nepoţi.
Frumuseţea meşteşugurilor năsăudene sunt redate printr-o muncă de ani de zile de către trie scriitori năsăudeni – Ioan Mititean, Floarea Pleş şi Lucreţia Mititean, care au făcut din meseriaşi adevărate personaje, realizând o adevărată enciclopedie a celor care păstrează tradiţiile de muncă a înaintaşilor.
La pag. 235 îl găsim pe Ioan Seni cu „Cartea Astrei năsăudene”, carte ce găzduieşte subiecte legate de realităţile şi obiectivele astriste naţionale şi europene, în context internaţional, etalate la sesiunea internaţională de comunicări de la Năsăud, din perioada 8-10 oct. 2010, cu ocazia celei de-a 105-a Adunarea Generală a Asociaţiunii.
Activitatea gazetărească şi scriitoricească a lui Menuţ Maximinian ne întăreşte convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta este studiul permanent desfăşurat în bibliotecă, ce reprezintă laboratorul cercetării şi documentării.
Dânsul este un duşman neîmpăcat a indiferenţei şi a acţiunilor lipsite de finalitate.