Grigore Avram – „Memento ridere”: satira, ca formă de igienă morală

Volumul „Memento ridereˮ al lui Grigore Avram se înscrie într-o tradiție literară recunoscută, aceea a epigramei românești cultivată de scriitotri de renume precum Cincinat Pavelescu, Păstorel Teodoreanu sau George Topîrceanu. Spre deosebire de aceștia, Grigore Avram vine și își  completează o identitatea proprie, printr-o formulă stilistică pe care i-o recunoști de la prima citire, așa cum a făcut în toate cărtile sale de până acum, fie proză, fie poezie. În sensul că și aici construiește armonios prin îmbinarea  cuvintelor și ideilor culese din observația socială, verva populară, ironie sau chiar din acel reflex al înțelegerii care ține de toposul său transilvan. Încă din titlu, cartea invită la  un program aproape existențial: memento ridere – „amintește-ți să râzi”.

Cartea de față este „motorulˮ care transformă râsul nu într-un simplu divertisment, ci într-o formă de gândire din aproape în aproape, care ne scapă adesea, mulți dintre noi fiind prinși cu problemele cotidianului neliniștit.

Grigore Avram este un autor cu profil intelectual complex. Eu l-am cunoscut ca poet mai întâi, dar mai apoi mi-am dat seama că este și un excelent prozator, eseist și specialist, doctor în silvicultură. Privindu-l din această perspectivă, m-am întrebat adesea ce și-ar mai dori un om ca el să-și mai adauge la biografia sa? 

Revenind la cartea de față, constat că deși este una de epigrame, în cuprinsul acestui volum găsim o experiență vastă de observator al naturii și al umanului. Dacă în alte scrieri ale sale predomină gravitatea reflexivă, aici ea, observația scriitorului, se  înclină spre expresie satirică - nu una plată, ci una alertă, îngrijită, care nu pierde nimic din  dimensiunea etică.

 Râsul devine, astfel, un instrument de diagnoză pur și simplu socială.

Structura volumului, care este  organizată pe secțiuni tematice (Feminine, Masculine, Mixte, Canibalistice, Monologuri imaginare, Alcoolice, De la viață inspirate etc.), ne demonstrează o remarcabilă capacitate de  depistare și clasificare a tipologiilor umane,  cu  moravurile lor contemporane. Autorul explorează cu predilecție relațiile de cuplu, absurdul social, politica, degradarea morală, consumismul și ridicolul cotidian. Această panoramă satirică funcționează ca o radiografie a societății românești actuale, unde viciile private și publice sunt expuse cu precizie aforistică.

Forța principală a epigramelor lui Grigore Avram rezidă în mecanismul lor de construcție: concizia, ritmul clasic, poanta finală bine calibrată și exploatarea cu talent a ambiguității. Autorul utilizează cu eficiență paradoxul, dublul sens, hiperbola și sarcasmul moderat.

Multe texte reușesc performanța dificilă de a îmbina o șuetă cu disciplina formală a versului scurt, ceea ce conferă volumului accesibilitate  la publicul larg, dar și un veritabil impact artistic.

„Memento ridereˮ nu este doar o colecție de poante versificate, ci o formă de critică  care se doresre a fi morală. Epigramele vizează defecte umane precum: vanitatea, ipocrizia, adulterul, prostia, oportunismul, impostura, degradarea politică sau superficialitatea relațiilor moderne. Autorul nu cultivă  discursul comis fără să-l dubleze cu intelepciune, el urmărind o finalitate care să corecteze, ceea ce îl apropie de spiritului clasic al satirei românești.

În secțiunea Monologuri imaginare, personalitățile istorice și culturale alese de autor sunt reinterpretate într-un registru ludic, comic. Această  valență a cărții o face să fie pe crestele  nivelului anecdotic, și îi oferă o dimensiune intelectuală clară.

 Unele epigrame se sprijină mai ales pe efectul facil al stereotipului sau pe convenții umoristice tradiționale, ceea ce poate reduce surpriza poetică. Dar cartea rămâne coerentă pe ansamblu și atractivă în tot conținutul său.

 Stilistic, Grigore Avram cultivă o limbă directă, clară, cu rădăcini în umorul popular din zona sa natală, Valea Someșului superior, doar că el a  rafinat textul prin exercițiul literar  pe care îl exersează de mulți ani.

„Memento ridereˮ este, așadar, un volum relevant în peisajul contemporan al literaturii satirice românești, încercând să reactiveze un gen adesea marginalizat și să demonstreze vitalitatea epigramei ca specie literară. Cartea confirmă faptul că râsul autentic rămâne una dintre cele mai subtile forme de inteligență.

Prin acest volum, autorul nu doar ne distrează, ci ne pune la dispoziție un umor sănătos, care ne face să uităm, cel puțin pentru moment, de multiplele probleme cotidiene care ne aglomerează și ne complică viețile. De aceea e bine să profităm din plin de epigramele prezentate și să învățăm să fim mai buni.

Felicitări, Grigore Avram!