Grigore Cotul, Optimistul resemnat, în Cuibul Visurilor

La Muzeul „Cuibul Visurilor” din Maieru a avut loc lansarea de carte a prof. Grigore Cotul, „Optimistul resemat”, carte apărută la Editura „Tipo Moldova” din Iaşi. Un scurt „Cuvânt înainte” a fost semnat de scriitorul Icu Crăciun, care ne spune că „este recomandată rafinaţilor obişnuiţi cu fineţuri, veritabili degustători de umor, satiră, ironie şi esenţe tari, întâlnite aici sub formă de poante pe rime la ilustraţii excelent alese-epigrame şi fabule-sau reflexii profunde în proză-maxime şi aforisme.”
Girel Barbu spune, „Epigrama este o floare cu trei petale şi un spin.” Epigrama, o specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, de obicei catren, este o formă fixă de poezie cu un conţinut umoristic, satiric, aforistic sau poetic, cu o structură binară, care-i conferă simetrie şi opoziţie între argument şi contraargument, structură care dă epigramatica, adică acea tensiune descărcată printr-o surpriză, la final, care este poanta. Epigramele erau o modă a Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, rar cele fizice, ale individului, ca ipocrizia, lăcomia, egoismul, alcoolismul. Scriitori epigramişti de certă valoare au fost Voltaire, Lessing, Puşkin, G. Topîrceanu, Cincinat Pavelescu, Tudor Arghezi, părintele epigramei fiind Marţial.
Prof. Grigore Cotul debutează editorial cu această carte şi o face remarcabil, ducându-ne în aria unui râs sănătos şi fără replică, la dânsul aş zice că epigrama este un exerciţiu de inteligenţă. Cineva din sală spunea că „râsul omoară frica”, din păcare şi frica omoară râsul, prefer prima variantă.
Au fost prezenţi 40 de iubitori de literatură, majoritatea colegi, cadre didactice ca şi sărbătoritul nostru, venit cu soţia şi dânsa profesoară. În calitatea mea de muzeograf, am prezentat salutul de bun venit la Cuib, în continuare Icu Crăciun şi-a intrat în rolul de moderator, prezentându-ne câteva date biografice despre autorul cărţii. Scriitorul măierean Iacob Naroş a prezentat volumul, urmat de scriitorul-Pasăre Ilie Hoza, membru de onoare al Societăţii Ornitologice din România, aşadar mare specialist şi iubitor de înaripate. Au mai susţinut cartea scriitorii Liviu Păiuş şi subsemnatul, domnul Păiuş donând muzeului nostru o culegere de folclor, „Material Folcloric”, cules de Ion Barna. Au mai vorbit Viorel Conkan, Titus Cărbune, Macavei Al. Macavei, mare iubitor de Balzac, cum ne-a destăinuit Icu Crăciun, umorul fin al domnului Macavei „ciocnindu-se” cu umorul zburdalnicului Ilie Hoza şi în sfârşit, autorul, prof. Grigore Cotul, uşor emoţionat deşi nu dorea să se vadă, cu sintagma, „Aici am numai prieteni.” Domnul Grigore dedică această primă carte a sa, cu dragoste, fiului său şi soţiei sale.
Autorul convinge prin versificaţia uşoară, limpede, aşezată, până la finalul-poantă care aduce izbucnirea râsului.
„Când cu nevasta m-am certat,
Cum se întâmplă şi-ntre voi,
Pedeapsa ce mi-am încasat,
O lună , soacră-mea, la noi!”

Aşadar prof. Grigore Cotul a debutat cu dreptul în literatură. Îi sugerez să încerce şi poezii clasice de dragoste. Pe undeva a şi început, cu poezia „Femeile din viaţa noastră.”
„Am căutat o strofă,
Scrisă pentru femei,
Dar n-am putut-o smulge
Din ghiare de la zei.
Credeau că totul
Din cele ce s-au scris,
E-acolo sus la ei,
Iar nouă, interzis!
Ce ştiu ei, zeii,
Pe-acolo, prin Lactee?
Pot fi stăpâni pe moarte,
Dar nu şi pe femeie!”
Personal aştept cu real interes evoluţia lirică a profesorului Grigore Cotul. Eu văd în dânsul, dincolo de formaţia sa matematică, raţională, o altfel de raţiune, aceea a emoţiei artistice gata să izbucnească.