An comemorativ, pentru fiul Rebrișoarei EMIL PRECUP, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Printre cărturarii de mare cuprindere care au răsărit din solul fertil al comunei Rebrișoara, patria Mureșenilor, se află și EMIL PRECUP, fiul preotului Anton Precup, la origine chiuzan, ce s-a remarcat atât prin slujirea cu competență a Sfintei Liturghii, dar și prin activitatea culturală în cadrul comunei, fiind un bun educator al obștei satului.

Din respect pentru vasta sa activitate culturală, Căminul Cultural din localitate îi poartă numele. Exemplul său de bun organizator, îndrumător cultural și slujitor al presei și cărții a fost preluat de fiul său, prof. dr. Emil Precup, pe care anul acesta îl comemorăm la 55 de ani de la trecerea la Domnul, la vârsta de 104 ani, omul care întreaga sa viață și-a închinat-o școlii și cărții. A absolvit Liceul grăniceresc din Năsăud, luându-și bacalaureatul în anul 1906, continuându-și studiile la Universitatea din Cluj, respectiv Facultatea de Litere – Filozofie și Română - Germană. Își desăvârșește studiile la Universitatea din Leipzig și doctoratul la Cluj, cu teza: „Lirica lui Schiller”, studiu critic tipărit după câțiva ani la Arad. Debutează în cariera didactică la Școala de fete din Sibiu, școală patronată de ASTRA, Societatea Culturală ce i-a fost toată viața în suflet. În interesul învățământului este transferat la Liceul năsăudean, devenind coleg cu renumiții săi profesori, unde lucrează cu aceeași dăruire și pasiune timp de 6 ani, ridicând calitatea învățământului.

Emil Precup a fost un bun patriot, activând în Forumul Național pentru Unire, fiind totodată autor și coautor de manuale școlare pentru școlile din Transilvania, precum și zeci de lucrări tipărite ca de exemplu: „Viața și opera lui Ion Creangă”, „Dor și jale”, colecție de poezii populare, „Gherla în revoluție”, „Păstoritul în Munții Rodnei”, peste 50 de studii și articole publicate în reviste și ziare, 11 monografii, colecții de folclor din Ardeal și Banat, romanul intim „Povestea unei vieți”. Au rămas în manuscris în arhiva Liceului  Petru Maior  din Gherla, unde a slujit ca director în perioada  1919-1940, zeci de conferințe, portrete, caracterizări de scriitori, profesori și colaboratori. Neînchipuit cât de multă râvnă, trudă și realizări a ascuns chipul   modest al acestui profesor, cum foarte bine spunea ginerele său Olisim  Filipoiu stabilit la Cluj.

 Se cuvine să-l aducem o clipă printre rebrișorenii și năsăudenii săi dragi, pe omul demn și curajos, pe deputatul din Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, cel care a adoptat Moțiunea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, OMUL care a scris pagini de istorie și literatură aducând un vrednic prinos satului ardelenesc cu peisaje ce le-a cutreierat cu frenezie, o pildă de conștiință dăscălească,  scriitoricească și de forță morală.

Vom vorbi mai multe despre viața și activitatea sa, ACASĂ, la Rebrișoara, unde primarul și directorul școlii vor crea un cadru prielnic ca pentru o întâlnire cu cineva drag, acolo unde cărturarul de ieri și-a găsit mereu echilibrul, acolo de unde și-a luat energia pentru a face față oricărei provocări, locul unde s-a simțit protejat și iubit și a gândit proiecte de viață deoarece NICĂIERI NU-I CA ACASĂ.

Ioan Mititean