Un zâmbet din Ocnița – Liviu (Uțu) Horga!

                         Liviu Horga este un locuitor onest al Ocniței! După o viață tumultuoasă, cu multe realizări în folosul semenilor săi, Liviu a revenit acasă, în satul natal, în căsuța în care s-a născut, în care a văzut lumina zilei cum se zice!

Modest, respectuos, își vede zilnic de treburile sale! Nu ai ghici nici în ruptul capului că un om așa de retras, un specialist în cele... tehnice să zicem, scrie versuri! Și le scrie cu sufletul, rima perfectă împletindu-se adesea în aceeași poezie cu versul... alb sau doar cu rima perfectă din sufletul lui minunat!

Anul acesta ca și în alți ani, Liviu mi-a încredințat câteva din poeziile sale rugându-mă să le pun pe pagina mea pentru ca sătenii noștri risipiți în cele patru zări ale acestei Lumi să le citească, așa ca pe un strigăt de pe meleagurile Ocniței noastre!

Mi-e drag Liviu pentru simplitatea sa, pentru vorba lui nesofisticată, pentru neliniștile din toată ființa sa însingurată în această lume de care parcă (doar ăștia care am trecut... dealul oare?) ne simțim tot mai străini! Mereu cu Bunul Dumnezeu în suflet și în toată ființa sa, Liviu nu seamănă cu nici unul dintre noi, fiind în același timp o oglindă a sufletului nostru...

Mulțumim Liviu! Nu numai Rusaliile vin iar, ci și Speranța noastră renaște mereu și mereu....

Rusaliile vin iar!

Rusaliile vin iar

Și sus pe deal la Cruce,

E liniște deplină!

Dispare acel calvar

Ce parcă îl uitară

Și-a primăverii flori

Ce ziua o-ncunună

Cu noi și vechi speranțe

Ale părinților

Ca fiii lor să vină

Din nou la sărbătoare.

La dragii lor părinți,

La casa părintească,

La rude și bunici,

La florile din glastră

La amintiri plăcute

La joaca de copii.

Dar multe se schimbară

Și parcă e mai bine

Și parcă-i mai frumos

Pentru că din nou la școală

A revenit Hristos!

Sunt oameni cu credință

Ce datini nu uitară

Și cu recunoștință

Privesc spre Cruce iară.

Profesorii la școală

Bujori, flori între flori

A lor învățătură

O dau la-ncepători!

Ei cu-ale datinilor vremuri

Rămân nemuritori.

Biserica renovată

Lucește-n strălucire

Copiii-n dansul lor

Stârnesc doar bucurie,

Cu hainele-nflorate

Ce din străbuni se arată.

E sărbătoare mare

Și totu-i voioșie

Se scutură salcâmii,

În albul luminos:

Ei parcă ar vrea să spună:

A înviat Hristos!

Liviu Horga, Ocnița, mai 2026