ROMÂNIA NOUĂ din 1935. Feldru (Vasile Nașcu) – Tănasă Todoran – Salva – Năsăud – Rebrișoara – Colibița
În „ziarul politic independent” „România Nouă” (an. III, nr. 151, din 14 aprilie 1935), director Zaharia Boilă, citim articolul (nesemnat) „Desvelirea altor monumente la Bistrița-Năsăud”, în care, printre altele, se spune: „Drept prinos de recunoștință pentru faptele lor mari și demne de toată admirația și spre a sluji veșnic de exemplu urmașilor, celor doi grăniceri Vasile Nașcu din Feldru și Tănasă Todoran în vârstă de 104 ani din Salva, județul nostru, cari s-au luptat pentru interesele grănicerilor năsăudeni, d. deputat Victor Moldovan a luat inițiativa de a se executa celor doi grăniceri câte un monument: primului, sculptorul Medrea i’a executat două busturi, iar celui de al doilea i s’a făcut o frumoasă cruce de piatră. Crucea lui Tănasă Todoran și a celorlalți martiri trași pe roată va fi așezată chiar pe locul unde ei au fost omorâți în anul 1763. Monumentul lui Vasile Nașcu se va ridica în centrul orașului grăniceresc Năsăud”. De asemenea, se arată în acest articol, „Pe casa învățătorului Vasile Nașcu se va fixa o placă comemorativă cu următoarea inscripție: „În această casă a locuit învățătorul Vasile Nașcu 1816-1887, cel mai mare și mai harnic apărător al fondurilor și averilor grănicerești, pentru care în 17 ani de 5 ori a fost la împăratul de la Viena, cerând drepturile grănicerilor”./ „Tot sculptorul Medrea a executat câte un basorelief compozitorului Iacob Mureșan 1812-1887 și lui Ioachim Mureșan 1832-1904 cari vor fi așezate alături de busturile lor și cari vor fi desvelite în comuna Rebrișoara din jud. Năsăud. Desvelirea acestor monumente se va face în a doua a lunei Septembrie a. c. La inaugurarea acestor monumente vor participa mai mulți miniștri precum și un număr de peste 30000 de țărani”.
*
În numărul 173/1935 al aceluiași ziar, citim articolul (nesemnat) „Colibița”, unde este descrisă „stațiunea climaterică aproape uitată Colibița”. De aici, aflăm că localitatea aceasta este așezată la 40 km de Bistrița, trecând prin „frumoasa Vale a Bârgăului cu lanțul ei minunat de comune fruntașe, cu harnici gospodari”. Această așezare se întinde „pe aproximativ 2 km, înconjurată peste tot de păduri seculare de brazi, apărată spre nord de muntele „Casarului”, înalt de 1600 metri, așezată în partea sudică a acestui munte care formează un zid protector în fața vânturilor și curenților, iar în partea de Miazăzi apărată de muntele Bistriciorul, înalt de 2000 metri, continuat printr’un întreg șir de munți” […]. Această așezare „este formată din vile și sanatorii, construite din lemn de brad”… Avantajul este că aerul „pentru helioterapie permite o iradiație directă în tot cursul zilei, bogată în raze ultra-violete”. Localitatea are „o altitudine de 800-820 metri, iar climatul subalpin este bun pentru tratamentul tuberculozei pulmonare. Ca stațiune climaterică, Colibița a fost descoperită în timpul războiului de Germani. Ei au înființat aici bărăci pentru răniți și convalescenți, constatând că bolnavii tratați aici se vindecă mai repede. După războiu, diferite societăți de binefacere au trimis copii în colonii, iar mai târziu și particularii au început să clădească vile”. De asemenea, „societatea de binefacere „Caritatea” și-a început opera de combatere a tuberculozei, înființând un mic sanatoriu pentru studenți și elevi, iar alte societăți au înființat mici pavilioane pentru tratamentul tuberculozei la bolnavii particulari”. În fiecare lună, la Colibița, „au fost în vederea îngrijirii sănătății aproximativ 400-500 persoane”. Sanatoriul „Caritatea” a fost condus de doamna Olivia Deleu, care „a păstrat legătura cu dispensarul studenților de pe lângă clinica medicală din Cluj pentru ca studenții și elevii să fie trimiși la acest sanatoriu”. Sanatoriul „Caritatea” are trei pavilioane cu un teritoriu de 8 iugăre cu alee frumoase printre brazi, unde bolnavii fac cură de aer”. Aici, „se mai pot vindeca persoane cu următoarele afecțiuni: sindromele, pretuberenculoase-anemie, cloroză, debilitate, astenie, convalescenți după boli acute, neuroastenie ușoară, copii după boli turbereulijiene (rujeolă, tusă convulsivă, broncopneumonie, gripă) etc. Traiul în această stațiune este din cel mai ieftin” încheie autorul.
Icu Crăciun
Citiţi şi:
- Mircea Gelu Buta: Doctorii clujeni au inventat stațiunea Colibița. Eveniment la marea de la munte
- În staţiunea Sângeorz-Băi a existat Sanatoriul Casei Muncii CFR
- TRIBUNA din 1938. Colibița – Ilva Mică- Ilva Mare-Lunca – Bistrița
- Icu Crăciun: TRIBUNA din 1939. Feldru – Colibița- Bistrița – Sângeorz-Băi
- Icu Crăciun: NAȚIUNEA ROMÂNĂ din 1937. Arhiva Someșană- Năsăud – Rebrișoara
























Adaugă comentariu nou