Părintele Vasile Beni: Crucile exterioare și interioare din viața fiecăruia dintre noi

     Se spune că unei femei foarte credincioase i S-a arătat odată Mântuitorul. În mâinile Sale ținea două cununi: una de aur, frumoasă și strălucitoare, iar cealaltă era de spini…Și i-a spus:— Alege-o pe care o vrei….

          Dragii și bunii noștri credincioși!

     Evanghelia de după duminica Înălțării Sfintei Cruci ne pune înainte un cuvânt greu, dar mântuitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Domnul nu spune: „Cine vrea să vină după Mine să aibă o viață fără necazuri”. Nu spune: „Să nu mai plângă niciodată”. Ci spune: „Să-și ia crucea”.

      Crucea are o mulţime de înţelesuri duhovniceşti: „Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, apoi cele interioare, iar a treia categorie o reprezintă crucile harice (Sfântul Teofan Zăvorâtul).

• Crucile exterioare: Sunt greutățile venite din afara noastră: boala, lipsurile materiale, neînțelegerile din societate,  pierderile sau nedreptățile vieții.

• Crucile interioare: Sunt luptele ascunse din sufletul omului: frământările, ispitele, sentimentul de singurătate, neputințele proprii, durerile tăinuite și lupta cu propriul egoism.

  Fiecare dintre noi are o cruce. Pentru unul poate fi o boală, pentru altul o durere în familie, pentru altul singurătatea, o nedreptate, o pierdere sau o grijă pe care numai Dumnezeu o știe. Și uneori ne întrebăm: „Doamne, de ce trebuie să trec prin aceasta?” Poate că nu vom primi întotdeauna răspunsul aici, pe pământ. Dar știm un lucru: Hristos nu ne cere să purtăm crucea singuri. El Însuși a purtat Crucea înaintea noastră.

            Se spune că unei femei foarte credincioase i S-a arătat odată Mântuitorul. În mâinile Sale ținea două cununi: una de aur, frumoasă și strălucitoare, iar cealaltă era de spini.

Și i-a spus:

— Alege-o pe care o vrei.

Femeia a privit cununa de aur și a văzut cât era de frumoasă. Apoi a privit cununa de spini.

Și L-a întrebat pe Domnul:

— Doamne, ce se va întâmpla dacă o aleg pe cea de aur? Dar dacă o aleg pe cea de spini? Iisus i-a răspuns:

— Dacă o vei alege pe cea de aur, te voi înălța pe pământ. Vei avea cinste și slavă înaintea oamenilor. Dar dacă vei alege cununa de spini, vei avea de suferit pe pământ, vei avea lacrimi și încercări, dar vei fi fericită în veșnicie.

Femeia a privit încă o dată cele două cununi. Apoi a spus:

— Doamne, o aleg pe cea de spini. Nu vreau slava care trece. Vreau să fiu cu Tine în veșnicie.

          Aceasta este taina Crucii. Crucea doare, dar nu este sfârșitul. Crucea are spini, dar după spini vine cununa. Crucea are lacrimi, dar după lacrimi vine bucuria Învierii. De aceea, când Dumnezeu îngăduie o încercare în viața noastră, să nu spunem imediat: „Dumnezeu m-a părăsit”. Poate că tocmai atunci El este cel mai aproape de noi. Când plângi și nu te vede nimeni, Hristos te vede. Când suferi și nimeni nu te înțelege, Hristos te înțelege. Când simți că nu mai poți, El îți spune: „Nu te teme. Ia-ți crucea și vino după Mine”. Nu ni se cere să iubim suferința. Ni se cere să nu-L părăsim pe Hristos în mijlocul suferinței.

          Să ne uităm astăzi la Sfânta Cruce și să înțelegem că ea nu este doar un semn pe care îl purtăm la gât sau pe care îl facem cu mâna. Crucea trebuie trăită. Prin răbdare. Prin iertare. Prin rugăciune. Prin credință. Prin iubire, chiar și atunci când ne este greu. Și să ținem minte cuvântul Domnului: „Cine își va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui”. Poate că lumea ne oferă astăzi multe „cununi de aur”: bani, slavă, putere, frumusețe, succes. Dar toate acestea trec. Cununa lui Hristos rămâne. De aceea, când viața devine grea, să nu ne lepădăm de Dumnezeu. Să ne ridicăm crucea, să o strângem la piept și să spunem: „Doamne, nu înțeleg de ce trec prin aceasta, dar am încredere în Tine. Nu mă lăsa singur. Ajută-mă să-mi duc crucea până la capăt”. Iar într-o zi, după toate durerile acestei vieți, nădăjduim să auzim glasul Lui: „Bine, slugă bună și credincioasă intră întru bucuria Domnului  tău”.

 Concluziv fiind, se poate spune că  purtarea crucilor interioare și exterioare devin o punte de legătură între om și Dumnezeu. Amin!

Pr. Vasile Beni