Părintele Vasile Beni. Fiecare dintre noi trăiește între aceste două cuvinte: „Osana” și „Răstignește-L”

                Când iertăm  spunem „Osana”– Când urâm spunem „Răstignește-L” – Când ajutăm  spunem „Osana” – Când ignorăm spunem „Răstignește-L” – Când iubim  Îl primim pe Hristos – Când păcătuim cu nepăsare  Îl alungăm

                         Dragii și bunii noștri credincioși!                                               

         În Duminica Floriilor trăim una dintre cele mai tulburătoare și paradoxale zile din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ziua în care este primit ca Împărat dar merge spre Cruce.  

          La sărbătoarea Floriilor, ne aflăm într-un moment cutremurător din istoria mântuirii. Îl vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos intrând în Ierusalim, primit cu bucurie, cu ramuri, cu strigăte de slavă: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” Dar această bucurie are un ecou dureros. Pentru că peste doar câteva zile, aceleași glasuri vor striga: „Răstignește-L!” Și între aceste două strigăte – „Osana” și „Răstignește-L” – se află inima omului.

         De ce vine Iisus la Ierusalim? El vine pentru că legea evreiască îi cerea fiecărui iudeu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim ca să aducă jertfe lui Dumnezeu. Dar şi pentru a împlini profeţia lui Zaharia proorocul care spunea: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe mânzul asinei" (Zaharia IX, 9).ntrarea Domnului în Ierusalim este o lecție de smerenie. El vine pe un asin, nu pe un cal de război. Nu cucerește cetăți, ci inimile. Nu ridică sabia, ci Crucea. El știe că este întâmpinat cu flori dar merge spre spini. Știe că este lăudat dar va fi batjocorit. Știe totul și totuși iubește până la capăt. Aceasta este iubirea adevărată.

         De ce Iisus era cuprins de tristețe atunci? Oamenii din Ierusalim așteptau un Mesia politic, un eliberator de sub stăpânirea romană. Dar Iisus Hristos vine să elibereze altceva: sufletul. El nu vine să distrugă dușmani exteriori, ci păcatul din interior. Nu vine să ia tronuri pământești, ci să urce pe Cruce. Oamenii din Ierusalim voiau un împărat puternic, un eliberator politic. Dar Iisus Hristos a venit smerit, blând, tăcut. Cetatea se bucură, copiii strigă Osana celui dintru înălţime, Hristos este aclamat cu ramuri de finic şi de măslini, semne ale bucuriei, iar El este trist. Şi poate că ne întrebăm de ce Iisus era cuprins de tristețe atunci?

    Era trist pentru că vedea cum un ucenic îl va vinde, un altul se leapădă, ba chiar cum toți îl părăsesc.  Era trist, pentru că vedea procesul, batjocura, bătaia și cununa de spini, dar şi  moartea pe cruce.     Era trist, pentru că mesajul Său n-a fost înţeles de lume. El se pregăteşte să fie împărat peste inimi, oamenii doresc să îl pună împărat peste cetăţi, peste armate, să devină cuceritor şi stăpân în sensul omenesc al cuvântului.  Era trist, pentru că El cheamă la smerenie, dar doi dintre ucenicii Săi cer să fie de-a dreapta şi de-a stânga Lui în împărăţia cea lumească pe care sperau ei să o înfiinţeze. Era trist, pentru că îl aude pe Apostolul Petru zicând: „Doamne, să nu Ţi se întâmple Ţie să fii răstignit!”, înţelegând Domnul Hristos că Apostolul Petru nu pricepuse nimic din mesajul pe care timp de trei ani şi jumătate îl lansase apostolilor şi, prin ei, lumii.  Era trist, pentru că îl vede pe Petru trădând doar peste câteva zile. Era trist, pentru că dincolo de osanale, El vedea Crucea Golgotei, pentru că cei care acum îi strigă „Osanale”, peste câteva zile vor striga: „Răstignește-L, răstignește-L”.

       De ce Iisus se întristează acum? Pentru că Iisus vrea să intre în cetatea sufletelor noastre și de multe ori  noi nu-l primim, iar dacă îl primim după aceea de multe ori îL răstignim. Este trist pentru că El ne îndeamnă la iubire, iar noi ne îndreptăm spre ură. Este trist pentru că El ne îndeamnă la pace, iar noi căutăm războiul. Este trist, pentru că El ne iubește iar noi ne dușmănim.

      Fără să ne dăm seama, trecem de la „Osana” la „Răstignește-L”.  Aceasta este prima lecție cutremurătoare: cât de repede se poate schimba inima omului. Pentru că și noi suntem acea mulțime. Astăzi venim la biserică, ținem ramuri în mână, ne rugăm, ne emoționăm. Dar mâine? Mâine, poate uităm. Mâine, poate judecăm. Mâine, poate rănim. Și astfel, fără să ne dăm seama, trecem de la „Osana” la „Răstignește-L”.

Un bătrân spunea ucenicului său:
– „Să nu te încrezi în lauda oamenilor”. 

 – „De ce, părinte?” 

– „Pentru că aceeași limbă care spune „Osana” azi, mâine poate spune „Răstignește-L”.

       Să nu uităm că de fiecare dată când alegem păcatul în locul adevărului, când alegem ura în locul iertării, când trecem nepăsători pe lângă cel în suferință, noi nu mai strigăm „Osana” ci, în taină, spunem „Răstignește-L”. Și poate că cel mai dureros lucru nu este că oamenii L-au răstignit atunci ci că noi o putem face și astăzi, prin viața noastră.

     Astăzi Hristos trece pe lângă noi. Nu pe ulițele Ierusalimului ci pe ulițele inimii noastre. Și bate. Nu cu forță ci cu iubire. Deschide-i! Ca să nu mai fie viața ta între „Osana” și „Răstignește-L” ci o viață întreagă trăită cu Dumnezeu.

      Se spune că atunci când Iisus Hristos intra în Ierusalim, oamenii așterneau haine și ramuri pe drum. Un om sărac nu avea nimic de pus. Atunci a început să curețe drumul de pietre și spini. Cineva l-a întrebat:
– „De ce faci asta? Nimeni nu te vede”. El a răspuns:
– „Nu mă vede lumea dar trece Domnul pe aici”.

        Să ne curățim și noi sufletele în Taina Spovedaniei de păcatele pe care le facem cu voie și fără voie, cu știință sau din neștiință, cu cuvântul , lucrul sau cu gândul, pentru ca să ne putem bucura de slăvitul praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos din morți. Amin!

Tuturor credincioșilor, care sunteți florile bisericilor vă dorim să fiți binecuvântați!

Pr. Vasile Beni