Părintele Vasile Beni: Înălțarea Sfintei Cruci. Crucea în ortodoxie nu este văzută niciodată ca un simplu obiect, ea este personalizată pentru că îl are tainic pe Hristos în ea

   Dragii  și bunii noștri credincioși!

     Luna septembrie, care este și începutul anului bisericesc, cuprinde  două mari sărbători: Nașterea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci.  Știm, dar este bine să ne reamintim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a pătimit pentru a noastră mântuire pe lemnul crucii. Astfel din obiect de tortură, Crucea devine primul Altar de jertfă care a fost sfințit cu Sângele Fiului lui Dumnezeu. 

Crucea a fost îngropată de evrei care peste groapă au aruncat gunoi și pietre. Împărații Constantin și Elena se hotărăsc să o dezgroape. Evreii bătrâni tăinuiau locul din răutate. Un evreu pe nume Trifon îi spune împăratului: ”Du-te și unde vei vedea că crește deasupra pământului busuioc, acolo sapă și vei afla sfânta Cruce. Căci eu am văzut pe evreii noștri deseori smulgând și azvârlind această buruiană care, îndată ce era scoasă, făcea să crească alta în locul ei”. Era darul sfintei Cruci care ieșea din ea la suprafața pământului încât creștea busuiocul cel bine mirositor având în florile sale, în fiecare rămurică semnul sfintei Cruci

          Priviți sfânta Cruce, zice fericitul Augustin. Mântuitorul are capul plecat pentru a-i săruta pe toți oamenii; inima deschisă pentru a-i primi în ea; brațele deschise pentru a-i îmbrățișa și corpul întins pentru a-i răscumpăra. Gândiți-vă cât de mari sunt aceste dovezi de iubire pentru noi.                    Iar la sărbătoarea Înălțării sfintei Cruci înainte de a începe sfânta Liturghie, de pe Sfânta Masă din Altar, sfânta Cruce se scoate în mijlocul Bisericii pentru a fi văzută și sărutată de credincioși. Acest act liturgic se săvârșește în amintirea descoperirii crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul, iar înălțarea ei solemnă a fost făcută de către episcopul Macarie, în data de 14 septembrie, dar și în amintirea aducerii sau întoarcerii crucii de la perșii păgâni la Ierusalim, când patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor, moment petrecut tot într-o zi de 14 septembrie.

      Crucea în ortodoxie nu este văzută niciodată ca un simplu obiect, ea este personalizată pentru că îl are tainic pe Hristos în ea. De fiecare dată când ne facem semnul sfintei Cruci, Îl chemăm în ajutor pe Tatăl, Care a creat lumea, pe Fiul, Care ne-a Mântuit, şi pe Duhul Sfânt care ne poartă de grijă. Sfânta Cruce ne însoțește pe fiecare dintre noi de la leagă-n până la mormânt. Pentru că prin semnul Crucii este pecetluit pruncul la Botez, cu Sfânta Cruce se binecuvântează inelele la logodnă, dar și cununile ce se pun pe capul mirilor, prin semnul Sfintei Cruci în Taina Spovedaniei primim dezlegare de păcate și tot Sfânta Cruce îl veghează pe creștin la mormânt. Mântuitorul prevestește că înainte de judecata finală va apare pe cer semnul Fiului Omului adică Crucea și de aceea Sfânta Scriptură ne învață „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18). „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“-spunem în rugăciunea cântată de la Taina sfântului Maslu.

       Fiecare slujbă începe și se termină cu semnul Sfintei Cruci. Crucea sfințește Bisericile și sfintele Altare. Binecuvântare  în semnul Sfintei Cruci, schițat de mâna preotului peste Sfântul Potir și Sfântul Disc, face sfințirea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului. Afundarea mâinii preotului în apă în semnul Sfintei Cruci sfințește apa.           Istoria ne arată că în numele Crucii s-au ridicat domnitorii: Basarab care avea Crucea pe blazon, Mircea cel Bătrân pe platoșe, Stefan cel Mare pe sabie, Mihai Viteazul pe buzdugan, Revoluţia de la 1848 pe tricolor și tot crucea este pe utilajele de salvare grabniă.Cruci Tale ne-nchinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim- rostim și cântăm la sărbătorile închinate sfintei Cruci.

    Înțelesurile duhovnicești ale sfintei Cruci. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață despre Cruce că are o mulţime de înţelesuri duhovniceşti: „Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pământească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele, pentru a câştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu”.

      Crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă. Transformă durerea în speranţă şi crucea se face scară către cer.

    Crucea vieții. Un om se tot plângea de „crucea” vieții sale. I se părea prea grea pentru puterile lui și, pentru aceasta, se considera nedreptățit de Dumnezeu. Văzând lamentarea acestuia, într-o noapte Domnul i Se arătă în vis, unde se făcea că îl duce într-o încăpere mare, în care se găseau expuse diferite cruci.

− Alege-ți, așadar, tu singur crucea care crezi că ți se potrivește, de vreme ce te tot plângi că Eu ți-am dat una prea grea! îi spuse Domnul. Bucuros, omul își lepădă imediat crucea sa și începu să caute alta, mai potrivită. Văzu o cruce subțire, dar era prea lungă. Văzu alta mai scurtă, dar când a vrut să o ridice pe umeri i se păru grea ca plumbul. Apoi găsi una care-i plăcu și încercă să vadă cum i s-ar potrivi, dar când și-o puse pe umeri simți că avea un ghimpe ascuțit care îl înțepa. Astfel, nicio cruce nu i se părea potrivită. Se uită încă o dată la toate, dar niciuna nu-i venea la socoteală. Deodată, însă, zări o cruce pe care, până atunci, n-o luase în seamă! Aceasta nu părea nici prea grea, nici prea lungă, nici prea mare. Dimpotrivă, părea făcută special pentru el. Pe aceasta se hotărî să o ia și să o poarte de acum înainte. Când însă o privi mai de aproape, observă că era tocmai crucea pe care o… lepădase la intrare! Era chiar crucea vieții lui! Închei cu frumoasele versuri ale unei poezii:

”Nici un om pe lumea asta, nu cred Doamne, c-ar putea,
Să-și ducă pe umeri crucea, grea, precum a fost a Ta!
Tu ne-ai dat la fiecare câte-o cruce de purtat,
Lemnul, Tu l-ai ales, Doamne, de stejar, de tei...de brad...
Poartă-ţi crucea cu plăcere, Fii credincios,

Domnul Sfânt îţi dă putere, Fii credincios!”

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni