Părintele Vasile Beni: Făcându-ne semnul sfintei Cruci, ne amintim cine este Dumnezeu și ce a făcut El pentru noi

Priviți sfânta Cruce, zice fericitul Augustin. Mântuitorul are capul plecat pentru a-i săruta pe toți oamenii; inima deschisă pentru a-i primi în ea; brațele deschise pentru a-i îmbrățișa și corpul întins pentru a-i răscumpăra. Gândiți-vă cât de mari sunt aceste dovezi de iubire pentru noi.

                              Dragii noștri credincioși!

            Duminica a treia din Postul Mare este înscrisă în calendarul creștin ortodox ca fiind Duminica Sfintei Cruci. Iar înainte de a începe sfânta Liturghie, de pe Sfânta Masă din Altar, sfânta Cruce se scoate în mijlocul Bisericii pentru a fi văzută și sărutată de credincioși. Crucea în ortodoxie nu este văzută niciodată ca un simplu obiect, ea este personalizată pentru că îl are tainic pe Hristos în ea. De fiecare dată când ne facem semnul sfintei Cruci, Îl chemăm în ajutor pe Tatăl, Care a creat lumea, pe Fiul, Care ne-a Mântuit, şi pe Duhul Sfânt care ne poartă de grijă.

      Știm, dar este bine să ne reamintim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a pătimit pentru a noastră mântuire pe lemnul crucii. Astfel din obiect de tortură, Crucea devine primul Altar de jertfă care a fost sfințit cu Sângele Fiului lui Dumnezeu.

       Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri suntem de la ţară. Şi ne aducem aminte, că de fiecare dată, când plecam de acasă la muncă  pe hotar, la lucrul câmpului, cum ne făceam semnul sfintei Cruci zicând: „Doamne ajută-mă la sfânta zi de azi!”

   Sfânta Cruce ne însoțește pe fiecare dintre noi de la leagă-n până la mormânt. Pentru că prin semnul Crucii este pecetluit pruncul la Botez, cu Sfânta Cruce se binecuvântează inelele la logodnă, dar și cununile ce se pun pe capul mirilor, prin semnul Sfintei Cruci în Taina Spovedaniei primim dezlegare de păcate și tot Sfânta Cruce îl veghează pe creștin la mormânt. Mântuitorul prevestește că înainte de judecata finală va apare pe cer semnul Fiului Omului adică Crucea și de aceea Sfânta Scriptură ne învață „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18). „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“-spunem în rugăciunea cântată de la Taina sfântului Maslu.

       Fiecare slujbă începe și se termină cu semnul Sfintei Cruci. Crucea sfințește Bisericile și sfintele Altare. Binecuvântare  în semnul Sfintei Cruci, schițat de mâna preotului peste Sfântul Potir și Sfântul Disc, face sfințirea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului. Afundarea mâinii preotului în apă în semnul Sfintei Cruci sfințește apa.                                            Însemnându-ne cu semnul sfintei Cruci, primim putere fizică și spirituală, ca să biruim toate obstacolele și ispitele vieții și dacă mergem cu Crucea lui Hristos, după suferință vine mângâierea, după necazuri liniște iar după întristare bucurie!

                Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață despre Cruce că are o mulţime de înţelesuri duhovniceşti: „Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pământească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele, pentru a câştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu”.

     Crucea poate să fie o boală îndelungată, o situaţie dificilă cu care omul se luptă în viaţă ani mulţi la rând. Crucea poate fi şi suferinţa că ne lipseşte cineva sau ceva. Pentru cineva crucea poate să însemne o copilărie tristă, de orfan, în care nu a primit iubirea părinţilor sau o tinereţe prea zbuciumată, ori o căsnicie nefericită.

    Pentru alţi oameni crucea poate să însemne o sărăcie permanentă, o boală incurabilă ori o situaţie grea din care încearcă să scape cu multă osteneală. Pentru mulţi a însemnat şi o luptă de a transforma o neîmplinire materială sau profesională într-o împlinire duhovnicească.

      Crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă. Transformă durerea în speranţă şi crucea se face scară către cer.

    Crucea vieții. Un om se tot plângea de „crucea” vieții sale. I se părea prea grea pentru puterile lui și, pentru aceasta, se considera nedreptățit de Dumnezeu. Văzând lamentarea acestuia, într-o noapte Domnul i Se arătă în vis, unde se făcea că îl duce într-o încăpere mare, în care se găseau expuse diferite cruci.                                           − Alege-ți, așadar, tu singur crucea care crezi că ți se potrivește, de vreme ce te tot plângi că Eu ți-am dat una prea grea! îi spuse Domnul. Bucuros, omul își lepădă imediat crucea sa și începu să caute alta, mai potrivită. Văzu o cruce subțire, dar era prea lungă. Văzu alta mai scurtă, dar când a vrut să o ridice pe umeri i se păru grea ca plumbul. Apoi găsi una care-i plăcu și încercă să vadă cum i s-ar potrivi, dar când și-o puse pe umeri simți că avea un ghimpe ascuțit care îl înțepa. Astfel, nicio cruce nu i se părea potrivită. Se uită încă o dată la toate, dar niciuna nu-i venea la socoteală. Deodată, însă, zări o cruce pe care, până atunci, n-o luase în seamă! Aceasta nu părea nici prea grea, nici prea lungă, nici prea mare. Dimpotrivă, părea făcută special pentru el. Pe aceasta se hotărî să o ia și să o poarte de acum înainte. Când însă o privi mai de aproape, observă că era tocmai crucea pe care o… lepădase la intrare! Era chiar crucea vieții lui! Închei cu frumoasele versuri ale unei poezii:

Nici un om pe lumea asta, nu cred Doamne, c-ar putea,
Să-și ducă pe umeri crucea, grea, precum a fost a Ta!
Tu ne-ai dat la fiecare câte-o cruce de purtat,
Lemnul, Tu l-ai ales, Doamne, de stejar, de tei...de brad...

Multe am avut în viaţă! Am plâns mult și-am suferit.
Am udat cu lacrimi lemnul, crucii ce mi-ai pregătit!
Însă când mă uit la alţii și văd câte-au pătimit,
Frică-mi e că-i prea ușoară, crucea ce mi-ai hărăzit!

Doamne, Tu ne-ai ales crucea și ne-ajuţi să o purtăm,
Iartă-ne dacă din grabă, binele nu-l mai vedem!
Dar Te rog un singur lucru: Să-mi dai mie tot ce-i greu!
Tu veghează-ntotdeauna, Doamne, spre copilul meu! Amin.

Pr. Vasile Beni