Dacă suntem atenţi, toate rânduielile liturgice şi toate rugăciunile încep şi se termină în Biserica Ortodoxă cu semnul crucii. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi şi, totodată, de tot ceea ce noi înşine trebuie să facem pentru El.

Sărbătoarea Înălţării sfintei Cruci se prăznuieşte în fiecare an la 14 septembrie şi ne  aminteşte de două evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci şi anume:                                                                                                   1. Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a luat naștere în momentul în care a fost găsită Sfânta Cruce în urma poruncii Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota, locul răstignirii lui Iisus, trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În urma acestei minuni, patriarhul, ajutat de clerul său, a luat Sfânta Cruce, s-a suit pe un loc înalt și a ridicat-o în sus spre văzul tuturor, ca  măcar  cu vederea ei să se mângâie norodul. Iar credincioșii, văzând semnul Sfintei Cruci, au strigat cu toții într-un glas: “ Doamne, miluiește!” Şi de atunci, în fiecare an la 14 Septembrie se prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci.

2. Al doilea eveniment pe care ni-L aminteşte praznicul Înălţării este aducerea Sfintei Cruci, luată de către regele Chosroes, al Perşilor, la 614 şi aşezarea din nou în biserica Sfântului Mormânt, de către împăratul Heraclius, la 629. În 14 septembrie, patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălţat-o din nou, spre vedere şi cinstire, în faţa credincioşilor.

         Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este atât un motiv de bucurie, deoarece se sărbătorește aflarea lemnului cel mântuitor al Sfintei Cruci, lemn pe care a curs Cinstitul Sânge al Domnului Nostru Iisus Hristos, dar și motiv de întristare, post, rugăciune și cugetare la Sfintele Patimi ale Mântuitorului pe Cruce.

În această zi Sfânta Cruce se scoate de pe masa sfântului Altar în mijlocul Bisericii, pentru ca cei prezenţi să se închine şi să o sărute, în timp ce la strană se cântă: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creștini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Ce reprezintă Crucea Mântuitorului pentru noi 

  Multe ar putea fi răspunsurile, ne oprim doar la câteva dintre ele:

a. Crucea Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor într-o lume plină de ură şi de violenţă.

b. Sfânta Cruce este semnul iubirii care învinge păcatul şi moartea.

c. Crucea lui Hristos devine principiu de viață nouă pentru orice creștin și anume, un principiu de înnoire duhovnicească profundă pentru a dobândi iubirea lui Hristos cea sfântă.

d. Oriunde vedem Sfânta Cruce trebuie să ne aducem aminte cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi aşteaptă răspunsul nostru la iubirea Lui.

e. Asumarea Crucii este calea mântuirii în Hristos, iar puterea Crucii se arată în slava Învierii.

f. Mântuitorul Iisus Hristos, primind a fi răstignit pe cruce din iubire pentru oameni şi luând asupra Sa păcatele lumii, a transformat crucea din instrument de ocară şi de tortură în simbol al iubirii făcătoare de viaţă,care ne duce spre mântuire şi spre viaţa veşnică.

g. Sfânta Cruce este semnul biruinței și principiul mărturisirii credinței.

Apropiindu-ne de încheiere să zicem şi noi în glas de strană: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.”Amin!

pr. Vasile Beni