Pr. Vasile Beni: Crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă, durerea în speranţă şi se face scară către cer

         ,,Înainte de a-ţi da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa cea dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa cea neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi, după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci, o poţi duce!”(Părintele Galeriu).

Textul Evangheliei la Duminica după Înălţarea sfintei Cruci: ,,Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. (Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1)

                                                 Dragii noştri credincioşi!

         Luna septembrie, care este și începutul anului bisericesc, cuprinde  două mari sărbători: Nașterea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci.

       Despre sfânta Cruce se ştie că este primul altar de jertfă, pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu, iar semnul Sfintei Cruci este o învăţătură pe scurt a credinţei creştine. Crucea în ortodoxie nu este văzută niciodată ca un simplu obiect, ea este personalizată pentru că îl are tainic pe Hristos în ea. Dacă cinstirea icoanelor, moaştelor şi a obiectelor sfinţite s-a făcut diferit, Sfânta Cruce este primul obiect de cult creştin.

       Sfânta Cruce ne însoțește pe fiecare dintre noi de la leagă-n până la mormânt. Pentru că prin semnul Crucii este pecetluit pruncul la Botez. Cu Sfânta Cruce se binecuvântează inelele la logodnă, dar și cununile ce se pun pe capul mirilor, prin semnul Sfintei Cruci în Taina Spovedaniei primim dezlegare de păcate și tot Sfânta Cruce îl veghează pe creștin la mormânt.

       Fiecare slujbă începe și se termină cu semnul Sfintei Cruci. Crucea sfințește Bisericile și sfintele Altare. Binecuvântarea  în semnul Sfintei Cruci, schițat de mâna preotului peste Sfântul Potir și Sfântul Disc, face sfințirea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului. Afundarea mâinii preotului în apă în semnul Sfintei Cruci sfințește apa.

       Dacă suntem atenți observăm că sfânta Cruce e nelipsită de pe Biserici și din Biserici, precum și din casele creștinilor, dar și de la sfintele Taine și  Ierurgii. Fiecare slujbă începe și se termină cu semnul sfintei Cruci. Prin semnul pe care îl facem  asupra noastră când ne sculăm, când mâncăm, când începem sau sfârșim un lucru îi cerem ajutorul dar îi și mulțumim lui Dumnezeu.

        Cu semnul sfintei Cruci începem fiecare pâine, prin aceasta mulțumindu- I Tatălui Ceresc pentru pâinea cea de toate zilele. La Taina sfântului Maslu în rugăciunea cântată spunem că Crucea este armă împotriva diavolului, iar istoria ne arată că în numele Crucii s-au ridicat domnitorii: Basarab care avea Crucea pe blazon, Mircea cel Bătrân pe platoșe, Stefan cel Mare pe sabie, Mihai Viteazul pe buzdugan, Revoluţia de la 1848 pe tricolor și tot crucea este pe utilajele de salvare grabniă.Cruci Tale ne-nchinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim- rostim și cântăm la sărbătorile închinate sfintei Cruci.

         Crucea are o mulţime de înţelesuri duhovniceşti: „Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pământească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele, pentru a câştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu” (Sfântul Teofan Zăvorâtul).

     Crucea poate să fie o boală îndelungată, o situaţie dificilă cu care omul se luptă în viaţă ani mulţi la rând. Crucea poate fi şi suferinţa că ne lipseşte cineva sau ceva. Pentru cineva crucea poate să însemne o copilărie tristă, de orfan, în care nu a primit iubirea părinţilor sau o tinereţe prea zbuciumată, ori o căsnicie nefericită.

    Pentru alţi oameni crucea poate să însemne o sărăcie permanentă, o boală incurabilă ori o situaţie grea din care încearcă să scape cu multă osteneală. Pentru mulţi a însemnat şi o luptă de a transforma o neîmplinire materială sau profesională într-o împlinire duhovnicească.

      Crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă. Transformă durerea în speranţă şi crucea se face scară către cer. Închei cu frumoasele versuri ale unei rugăciuni:

    Sfântă Cruce, armă tare,
Feri-mă de supărare;
Sfântă Cruce, armă dulce,
Fii cu mine încotro m-oi duce;
Sfântă Cruce a lui Hristos,
Să-mi fii mie de folos.
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Cruce în toți patru cornuri de casă.
Dumnezeu îi cu noi la masă,
Maica Sfântă-i la fereastră,
Îngerii împrejur de casă,
Maica Sfântă îi cu poala întinsă
Și pe noi toți ne cuprinsă.
Cruce în patul nost,
Dumnezeu îi la capul nost,
Dumnezeu ne-o apărat,
De vrăjmașul necurat,
De șarpele înveninat,
De iadul întunecat.
Cruce Sfântă, trezește-mă,
Maică Sfântă, acoperi-mă,
Înger bun, păzește-mă,
Doamne, mântuiește-mă.

Pr. Vasile Beni