Obştile săteşti

Istoricul George Baciu aduce, prin volumul „Obştile săteşti – leagănul neamului românesc”, un crâmpei de lecţii de viaţă ale neamului românesc. Acum când valorile nu mai sunt valori, cartea noastră de identitate fiind ştirbită, regăsim în obştea românească dorul pentru libertate ca-ntr-o adevărată icoană a spiritualităţi noastre. Capitolul I - „De la obştile săteşti la statele medievale româneşti” - propune o definiţie a rânduielilor din vechile comunităţi, procesul de formare a statelor găsindu-şi expresie în formula „Sat la stat”. Sunt aduse date regăsite în Arhivele Naţionale despre formarea fiecărui stat românesc în parte, despre legendele care însoţesc aceste pietre de temelie.

Capitolul al II-lea – „Instituţia obştii săteşti” – clasifică orânduirile noastre în satul devălmaş (organizare socială în Evul Mediu, în care ţăranii foloseau în comun pământul), Obshchina (denumire dată de imperiul rus comunităţilor săteşti în care ţăranii exploatau ferme independente şi locuiau în hutoare), vorbindu-se apoi despre gospodărie şi familie. Obştea sătească era compusă din două elemente: teritoriul (vatră şi moşie) şi comunitatea. În cadrul obştii săteşti regăsim trie principii: teritorial, agrar şi de neam, şi trei caractere: autarhic, patriarhal şi conservator. Voievodul stăpânea mai multe chenzate, iar Adunarea Generală era cea la care participau membrii majori ai unei obşti. Sfatul bătrânilor, aleşii obştii, normele de conduită sunt alte elemente, care alături de economia ţărănească, cultura şi modul de viaţă, sunt creionate în volum. Dintre elementele de drept cutumiar amintim o concepţie juridică obştească şi o legislaţie ţărănească. Obştile săteşti pentru arendări de moşii au apărut în spaţiul românesc după 1900, iar composesoratele se regăsesc în Transilvania, în Evul Mediu, începând cu secolul al X-lea.

Capitolul al III-lea vorbeşte despre „Instituţia proprietăţii”, iar capitolul al IV-lea despre „Instituţia domniei şi obştea sătească”.

Ultimul capitol „Destrămarea obştilor săteşti” este unul plin de însemnătate, în care vedem cum o formă administrativă care prindea foarte bine a fost distrusă de noile sisteme. O carte în care regăsim spiritul românesc, în care ne întâlnim cu o formă de administrare a spaţiului bine gândită de strămoşii noştri.