Modestia care stârnește admirație

            Este prima mea reacție, după ce m-a vizitat cărturarul Grigore Mihai Stavariu. M-a onorat nu numai vizita acestuia, dându-mi cartea „Feldru, vechi însemnări uitate” (editura „Actual”, Cluj-Napoca, 2025).

            O primă reacție, din parte-mi: Am simțit că acest volum nu îmi este dat, ci dăruit.

            Apoi, iată efectul alăturării, în titlu, a două vocabule „vechi” și „uitate”, ce urmează a fi argumentate de albul elegant al celor 416 pagini tipărite, apoi de cele 122 pagini de generoasă iconografie.

            Deopotrivă, se armonizează chenarul titlului și cele două fotografii de pe coperțile exterioare, care ilustrează satul, îndreptățit a alcătui imaginea arhaică a unei localități ardelenești. Ce admirativ se armonizează numele localității - „Feldru”- cu demersul editorial al domnului Grigore Mihai Stavariu! Pot constata armonia iscată între nume și denumire, amândouă stârnind ideea de feudal, de vechime cultural-istorică.

            Bine ales este și motto-ul de la pag. 8; vine ca un periscop ce va urma să îndreptățească acest început de carte: rostul pentru educație și cultură, pentru cunoașterea și respectul originii lor. Căci, spune autorul acestui preambul - Colonelul Lăcusteanu - „sunt foarte puține familii care își cunosc neamul lor”.

            Încă într-un „Cuvânt-înainte”, alcătuit în 1921 de către Nicolae Iorga: celebrul român remarca faptul că avem o istorie „numai înseilată, notată incidental și sporadic” și că există doar inși care consemnează întâmplări „din simplul impuls instinctiv de a nu lăsa faptele să se piardă, ori din nevoie de a face și pe alții necunoscuți, martori ai suferințelor, isprăvilor și întâmplătoarelor bucurii ale lor. E istoria țării prin cei mici” (Sublinierea îmi aparține).

            O replică sau o justificare pentru decursul său de cercetător va fi dată în 2021 de către Grigore Mihai Stavariu în „Feldru, un sat din granița năsăudeană”.

            Iar după ce înșiră studii și autori din zona năsăudeană, autorul operei de acum remarcă astfel:

            „Deci, preocuparea pentru întocmirea de monografii, istorii de familii, genealogii a existat în zona Năsăudului, multe lucrări fiind publicate.”

            Unele sunt rămase în manuscris, semnate de nume arhicunoscute în arealul someșan, precum Petru Iloaie, Nestor Șimon, Virgil Șotropa, D. N. Drăganu, tipografii, reviste, tabele, matricole.

            Ce știu încă din vremea studenției (unde am avut și colegi, iubitori ai studiului în biblioteci, ai afirmării prin litera de tipar, originari din, ceea ce îmi place să le spun, „ținutul Coșbuc-Rebreanu”) mi se confirmă emoțional și acum.