Cu poezia în portbagaj

Seren Altintop s-a născut în 6 iunie 2001, în Bistrița. Este studentă la Facultatea Administrarea Afacerilor în Servicii de Ospitalitate, în cadrul Universității Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. A absolvit Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Bistrița, fiind membră a cercului literar de la Palatul Copiilor Bistrița. În perioada liceului, a obținut numeroase premii la concursurile de profil, dintre care menționăm doar Premiul I la Concursul de Literatură „Doru Pruteanu”, Premiul I la Concursul Național „Tinere Condeie”, faza județeană (2019), Premiul I la Concursul Național „Ocrotiți de Eminescu”, (2020). A publicat poezie în Revista Vatra veche nr. 9/ 2019, în Revista Mișcarea Literară nr. 2/ 2020 etc. Iar aceste realizări au fost urmate de Premiul I, de Excelență, la Concursul „Talente împlinite” (Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, București, 2023). Fire pasională, fin psiholog, bună vorbitoare, Seren e o ființă carismatică. Jumătate turcoaică, jumătate româncă, în sufletul ei se caută echilibrul de sânge, de limbă, de emoții. Creativă, altruistă, în colegiul unde învăța, îndruma literar elevi, dintre care s-a remarcat și poetul Andrei Bontaș. Voluntară, dăruită pentru ceea ce face, luându-și viața în mâini, sperăm să îți găsească și răgaz pentru poezia sa. O urmă- rim cu interes. (Ionela-Silvia Nușfelean)

Am plecat spre Snagov într-o dimineață de iulie, cu emoția pe bancheta din spate și Vlad la volan. Premiul al III-lea la Concursul Internațional de Creație Literară, în cadrul Festivalului de Arte/ Festival 4 Arts, ediția a VI-a, mă aștepta acolo – dar până să ajung, a trebuit să mă aștept și eu pe mine.

Ani de zile n-am mai avut curaj să revin în lumea poeziei. De pe băncile liceului am sărit direct în viața de adult, cu ture duble, contracte de muncă și prea puține seri libere. Versurile – care odinioară îmi invadau carnetele – au început să dispară discret, ca niște prieteni care înțeleg că nu mai e loc pentru ei.

În 2023, am simțit o tresărire: Premiul I la concursul „Talente împlinite” din București. Dar atunci, parcă-mi era și mai greu să mă numesc scriitoare. Cum să spui că scrii, când ai lăsat literatura pentru programul de muncă și ți-ai pierdut vocea poetică între o pauză de masă și un autobuz întârziat?

Și totuși, la îndemnul celei care mi-a fost și îmi rămâne îndrumător literar – doamna profesoară Ionela Silvia Nuşfelean – am hotărât să merg la festivitatea de premiere. N-a fost o simplă prezență. A fost o reîntoarcere. Nu la poezie, ci la mine.

Snagovul m-a primit cu o căldură pe care am simțit-o până în versuri. N-am avut jenă, dar am avut teamă. Să nu fiu doar o amintire poetică de liceu. Să nu fiu o impostoare printre oameni care au rămas aproape de cuvânt, în timp ce eu am trăit departe de el.

Și totuși… am fost acolo. Cu un text care a supraviețuit tăcerii. Cu recunoștință pentru profesorii care nu uită și pentru iubiții care conduc sute de kilometri ca să ajungi tu, poate, la o formă de împăcare cu tine însăți.

Poezia se întoarce greu. Uneori vine pe trei, nu pe întâi. Dar vine.

Pe 18 iulie 2025, la Casa de Cultură „Antim Ivireanu” din Snagov, a avut loc Ceremonia de Premiere a Concursului Internațional de Creație Literară, în cadrul Festivalului Internațional de Arte – Festival 4 Arts, Snagov, ediția a VI‑a. Aproximativ 400 de participanți din țară și din diaspora au înscris texte în limba română, engleză și franceză, în patru secțiuni: poezie, poezie pentru copii, proză scurtă și povești pentru copii.

Evenimentul a fost organizat de Best Bridge Services, în parteneriat cu Primăria Comunei Snagov, Consiliul Județean Ilfov, instituții de învățământ și centre culturale locale. Juriul, condus de scriitorul Florin Dochia, alături de criticul literar Raluca Faraon și scriitoarea Maria-Gabriela Dobrescu, a evaluat lucrările fără tematică impusă, punând accent pe autenticitate, expresivitate și valoare literară.

Iar acest lucru s-a simțit cu adevărat la premiere: pe rând, au urcat pe scenă o adolescentă timidă dar fermă în versuri, un autor religios, un scriitor cu tematică patriotică și mulți alți oameni atât de diferiți ca stil și viziune. A fost clar: premiile au fost oferite după merit, nu după tema abordată. Toți am fost evaluați drept indivizi cu texte personale și voci autentice – un lucru profund respectuos pentru actul de creație.

Ceremonia a inclus și un moment de lectură publică, iar fiecare laureat a fost încurajat să citească un fragment din lucrarea premiată, să transmită un mesaj sau să se prezinte, firesc, în fața publicului. Mulți părinți și-au arătat susținerea prin prezența lor în sală, alături de fiii promițători. Atmosfera a fost caldă, fără pretenții, dar plină de emoție și respect pentru scriitori.

Festivalul s-a desfășurat în perioada 14–26 iulie 2025, oferind o paletă bogată de masterclass-uri interdisciplinare: operă, arte vizuale, orgă, contrabas, și, nu în ultimul rând, Scriere Creativă. Coordonat de scriitorul Florin Dochia, atelierul literar a devenit un spațiu în care tinerii creatori și-au regăsit curajul, ritmul și încrederea. A fost mai mult decât un atelier – a fost o rampă de lansare artistică și umană. Mi-aş fi dorit să particip dacă timpul ar fi fost îndeajuns pentru toate provocările pe care literatura mi le-a ridicat la fileu în ultima perioadă. Prezența mea la eveniment a fost o decizie de ultim moment. Deși am anunțat participarea cu întârziere, managera de proiect, Anca Poștea, s-a asigurat cu profesionalism și căldură că voi ajunge la timp, că voi avea cazare, diploma tipărită, loc în sală și sentimentul sincer că sunt binevenită.

Cazarea comună cu alți laureați și tineri muzicieni a completat experiența: am cunoscut oameni frumoși, talentați și pasionați, cu care am stat la povești, am împărțit masa de seară și am simțit din nou ce înseamnă comunitatea artistică trăită, nu doar premiată.

M-am întors acasă cu Premiul al III-lea și cu certitudinea că, deși m-am îndepărtat ani buni de poezie, poezia nu s-a îndepărtat niciodată de mine. La Snagov, am simțit că literatura încă are loc, voce și viitor – și că nu există moment „prea târziu” pentru a te întoarce la ceea ce iubești.

Univers neîmplinit

Ultimul strop din rezerva de romantism

sper să curgă spre căile Divinității

Tunete de speranță surzesc percepția cea de zi cu zi

Te mai agață

doar un nod în stomac de dragostea timpurie – dar de murit, e moartă.

Îngrop în rugăciune în șoapte în renunțare

flamele aprinse de altădată și din Înaltul Far

cu lumini de veghe stinse – mă arunc – … până-n străfundul Lumii.

Să se încheie

o dată și pentru totdeauna pecetluita-mi soartă, cea de prunc.

M-arunc? M-arunc. Blestemată nechemare

fără iubirea cea de toate zilele Blestemată cunoașterea și libertatea și gândirea

fără de bunătate

Să se încheie

o dată și pentru totdeauna pecetluita-mi soartă, cea de prunc.

M-arunc? M-arunc.

și să mor din mine însumi, fie de cu Voința Ta,

am să iau naștere – încă o dată.