Doamna profesoară Maria Ursu – 81 de ani de lumină, educație și noblețe

Ziua de naștere a fostei mele colege prof. MARIA URSU-DAN – 15 iunie -  îmi oferă prilejul să vorbesc cu respectul și admirația profundă despre activitatea nobilă de dascăl și acel rod bogat al unei vieți de muncă și jertfă.

Desigur, există destine uluitoare care au străbătut veacuri fie prin inventivitate, fie prin talent artistic aparte. Toate au marcat progresul, civilizația omenirii.

Consider că și noi – umilii dascăli – ne facem neștiuți munca și contribuim și noi în acest uriaș puzzle al istoriei civilizației, construind cu răbdare sufletele copiilor cu drag de muncă, adevăr și omenie.

Cu mare abnegație, seriozitate, multă muncă și permanentă grijă pentru elevi, prof. MARIA URSU a contribuit din plin la ridicarea prestigiului Liceului Pedagogic – Năsăud, unde, indubitabil, toți colegii dânsei erau într-o activitate pedagogică susținută prin a cultiva pepiniera unor dascăli valoroși.

„Spiritul de muncă din școli și nu zidurile fac o școală bună”, spunea marele rege Carol I și în acest sens nu pot să nu-mi amintesc cu pioșenie șansa pe care am avut-o la Cluj, la Școala pedagogică de 6 ani (unde am fost colege de clasă) și de marii profesori: Marius Cuteanu, Verzescu, Boca, Oanță, Gorun, Costea și lista poate continua, oameni care au făcut să strălucească a lor catedră.

Bunul Dumnezeu să le dea lumină în Ceruri!

EXIGENȚA rămâne stâlpul valorii. Așa era atunci. Cerințe și reguli respectate.

Sămânța cunoașterii transmisă de marii profesori – evocați cu pioșenie  - și omenia scumpilor ei părinți (pe care îi mai avem doar în suflete și în poze), au făcut ca la întâlnirea noastră de 50 de ani să o revedem pe MARICA noastră, aceeași caldă și inimoasă colegă, depănând dragi amintiri de pe băncile școlii.

Bunătatea și înțelepciunea o caracterizează. Emană mereu pace.

Chiar dacă a primit Diplome de excelență din partea Ministerului Învățământului, a rămas aceeași colegă modestă și suflet ales din vremea tinereții noastre.

Trăiesc cu sentimentul că nu reușesc să o caracterizez; o floricică modestă de la liziera unei păduri – pădurea fiind ogorul învățământului. N-a rănit pe nimeni niciodată. Și-a dus crucea vieții cu o demnitate rar întâlnită.

COROANA FINITA OPUS

Finalul încununează opera, Răsplata fiind aprecierile foștilor elevi și scumpii copii și nepoți. Medicul DAN URSU, aflat în București, și COCA, fata dânsei, în Canada.

Cele mai valoroase distincții le-a primit de la foștii elevi care au păstrat-o și o vor păstra ca pe o icoană în sufletul lor.

Buchete de trandafiri și ropote de aplauze de la toți elevii dragi. Le merită cu prisosință.

Sănătate, mulți ani buni, buna mea colegă!

Înv. Ana Pleșca

P.S. O viață cu mult rod greu e de cuprins în câteva rânduri.

O viață în slujba educației – Omagiu doamnei profesor Maria Ursu

Cu profund respect și recunoștință, adresez cele mai sincere gânduri de prețuire doamnei profesor Maria Ursu, un adevărat model de dăruire, rigoare și vocație pedagogică. Pentru mine și pentru atâtea generații de elevi, domnia sa nu a fost doar un profesor de pedagogie, ci un formator de caractere, un ghid luminos pe drumul cunoașterii și un reper de verticalitate morală.

Prin profesionalismul său desăvârșit, eleganța cuvântului și pasiunea pentru educație, doamna profesor Maria Ursu a reușit să transmită nu doar informații, ci valori. Îi datorez multe din convingerile și reperele care mă ghidează astăzi în propria activitate educațională.

La împlinirea unei frumoase vârste, îi urez sănătate, bucurii și seninătate în fiecare zi! La mulți ani binecuvântați, doamnă profesor! Moștenirea dumneavoastră trăiește prin noi, cei pe care i-ați învățat să iubească școala și rostul nobil al dascălului.

Cu aleasă considerație, Tudor Daniel Pavelea

Un omagiu din suflet: Recunoștință pentru „Dăscălița Dăscălițelor”, doamna profesor Maria Ursu

Astăzi, cu ocazia unei venerabile vârste, dorim să aducem un pios omagiu și o profundă recunoștință celei care a fost și rămâne un pilon al învățământului năsăudean: doamna profesoară Maria Ursu.

Pentru Profilul Pedagogic al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud, numele doamnei Ursu este, fără îndoială, o legendă. Generații întregi de învățătoare, printre care și cea a anilor 1986-1990, au avut privilegiul de a fi formate de dumneaei, care a fost mult mai mult decât o profesoară de pedagogie sau dirigintă. Ați fost „Dăscălița Dăscălițelor”, un model complet de seriozitate, profesionalism, căldură și exigență, insuflând nu doar cunoștințe, ci și suflet meseriei de dascăl.

Ați avut curajul de a forma vieți și destine, învățându-ne să punem pasiune în profesie și să fim, în același timp, diplomați și înțelepți. Sfaturile dumneavoastră de viață, răbdarea și capacitatea de a citi în noi talentul și dăruirea ne-au marcat profund.

Nu contează pașii pe care i-am făcut, ci urmele luminoase pe care le-ați lăsat în sufletele noastre. Vă mulțumim pentru că ați fost un mentor, o soră mai mare și o mamă grijulie. Ați rămas și veți rămâne mereu în sufletele noastre, ale atâtor generații de dascăli care acum vă spun, din inimă, MULȚUMESC!

prof. dr. Emilia Bidică, Năsăud

Onor, respect și recunoștință pentru doamna profesor Maria Ursu

        Doamna profesoară Maria Ursu este un om vertical, empatic și onest, în toate acțiunile sale. Este mentorul meu, aproape, care mereu ne spune: “Trebuie să păstrăm echilibrul în toate. Tăvălugul de ură nu are ce căuta între creștinii adevărați”. Și are mare dreptate.

        Modul în care ne-a îndrumat și încurajat pe toți învățătorii din județ relevă nu doar competență și profesionalism, ci și bunătatea ei. Ne este ca un far călăuzitor. Majoritatea dascălilor au văzut în ea al doilea părinte. I se adresează cu încredere chiar și azi, după mulți ani de la absolvire, iar ea, ca profesor îndrumător și ca părinte, îi sfătuiește, îi ajută ori de câte ori au nevoie. De multe ori s-a interesat de condițiile de viață ale unor dascăli, oferindu-le sprijin și protecție. De aceea, toate generațiile de absolvenți pe care le-a iubit și le-a educat o venerează și o poartă în suflet ca pe o icoană vie care emană înțelepciune și model de viață.

        Onor, respect și recunpștință pentru tot ce a realizat în învățământul românesc de pe aceste meleaguri și nu numai așa cum scroa Adrian Păunescu în Contemporanul: “„Dacă ar fi existat și o olimpiadă a profesorilor, fără îndoială că una din cele dintâi laureate ar putea să fie profesoara Maria Ursu, care l-a pregătit atent și eficient pe acest elev (n.n. –Cristian Runcan), așa cum de fapt n-a uitat să fie și mamă, cu vocație pedagogică, a fiicei sale, Ana-Maria Ursu, una din cele cinci laureate la Limba și literatura română.

Un catalog al laureaților i-ar cuprinde pe Monica Salvan, Camelia Ienciu, Sorina Pop, Ana-Maria Ursu, Mihaela Ursa (cu toții la Limba și literatura română), Adrian Nedelcu (chimie, un elev cu o viață plină de dramatism, de accidente biografice, dar un superdotat în chimie și informatică), Cristian Runcean (pedagogie), Fica Andrei și Marieta Nicolae (istorie) și Mihaela Coruțiu (geografie).

Este, cred eu, obligatoriu să notăm aici și numele profesorilor care s-au ilustrat pe ei înșiși prin performanțele la care i-au adus pe elevi: Gavrilă Tomi, profesor de istorie, el însuși un performer în toate planurile spiritului, Elena Ulinici, profesor de română, Grigore Martian, profesor de română, Maria Ursu, profesor de pedagogie, Livia Pleș, profesor de chimie, ea însăși performera atât prin rezultatele elevilor (olimpiade și sesiuni naționale de comunicări), cât și prin prezența personală în cercetarea științifică, Ioan Rican, profesor de geografie.”

De fapt, se știe că profesoara de pedagogie într-un liceu pedagogic este unul dintre cei mai importanți profesori. Iată cum o privește Nadia Urian Linul:

“M-ați învățat ca să urăsc minciuna,

Să nu mă tem de niciun rău,

Să lupt, ca să înfrunt furtuna

Și să mă-ncred în Bunul Dumnezeu”.

        Mă mândresc că sunt contemporană cu tine, dragă colegă și prietenă, și vreu să știi că din colaborarea noastră am învățat foarte multe lucruri deosebite.

Acum, la ceas aniversar, mă bucur să fiu printre cei care îți mulțumesc pentru ajutor, pentru sfaturi și pentru colaborare. Îl rog pe Bunul Dumenzeu să te ocrotească, să-și dăruiască sănătate la cei 81 de ani, să poți împărtăși cele mai alese gânduri despre învățământul de odinioară și de azi și despre implicarea dascălilor în viața comunităților.

La mulți ani!

Colega și prietena ta,

Înv. Mariana Prigon Sbârciu