Părintele Vasile Beni: În limbajul curent, prin „purtarea crucii” se înțelege acceptarea propriei condiții, iar pe lângă aceasta, a suporta și a ajuta pe alții

                           Crucea nu e doar povară, e și scut

         La o femeie foarte credincioasă, într-o noapte i se arată Iisus în vis cu două cununi în mâini, una de aur și una de spini... Alegeți una din cele două și pune-o pe capul tău... Dacă o vei alege pe cea de aur... Dacă o vei alege pe cea de spini..,

    Textul Evangheliei la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci-” Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere”(Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1).

                                    Dragii și bunii noștri credincioși!

          Potrivit dicţionarului  Noului Testament  ”Chemarea” este strigarea tainică din partea lui Dumnezeu prin care cheamă sufletele la El. În fiecare zi auzim glasuri care ne cheamă: glasul lumii, glasul ispitelor, glasul intereselor trecătoare. Dar între toate aceste glasuri se aude unul singur care aduce viață: glasul Domnului Iisus Hristos, care spune: „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34).

 Pentru că fără Hristos putem avea de toate, dar ne lipsește totul. Cu Hristos putem să nu avem nimic, dar, de fapt, avem totul.

De aceea, să nu ne rușinăm să-L urmăm pe Hristos. Să nu ne temem de cruce, pentru că după cruce vine Învierea.

Ce înseamnă a-L urma pe Hristos

1. A-L urma pe Hristos înseamnă a asculta de Evanghelie. Să trăim după învățătura Lui: să ne rugăm, să iertăm, să iubim și chiar să binecuvântăm pe cei ce ne fac rău. Urmarea lui Hristos nu e doar cu gura, ci cu fapta.

2. A-L urma pe Hristos înseamnă a trăi în Biserică. A fi cu El la Sfânta Liturghie, a primi Sfintele Taine, a te spovedi și a te împărtăși. Nu există ucenic al lui Hristos în afara Bisericii, pentru că Biserica este Trupul Lui.

3. A-L urma pe Hristos înseamnă a iubi jertfelnic. El a spus: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi.” (Ioan 13,34) – adică până la cruce, până la jertfă. A-L urma pe Hristos e să iubești chiar și atunci când nu ești iubit înapoi.

4. A-L urma pe Hristos înseamnă a răbda cu nădejde. Hristos a purtat ocara, biciul și crucea, dar nu a deznădăjduit, ci a biruit prin răbdare. Și noi, când suntem nedreptățiți sau loviți de necazuri, dacă răbdăm cu credință, Îl urmăm pe El.

5. A-L urma pe Hristos înseamnă a nădăjdui în Înviere. Calea Lui trece prin Cruce, dar se sfârșește în biruință și slavă. Creștinul nu urmează pe un Învățător mort, ci pe Hristos Cel Viu, biruitor al morții.

Așadar, a-L urma pe Hristos nu e doar un drum de cuvinte frumoase, ci un drum de trăire: cu rugăciune, cu fapte bune, cu iubire, cu răbdare și cu nădejde.

Crucea pentru fiecare dintre noi nu e doar povară, e și scut

1. Crucea necazurilor și a suferinței. Boala, sărăcia, nedreptatea, lipsurile, singurătatea – toate acestea sunt cruci prin care Dumnezeu curățește sufletul și ne întărește în răbdare.

2. Crucea luptei cu păcatul. Fiecare om are o slăbiciune: mânia, mândria, patima băuturii, desfrâul, lăcomia. A-ți lua crucea înseamnă să lupți cu păcatul și să nu te lași biruit. Aceasta este o cruce nevăzută, dar foarte grea.

3. Crucea datoriilor vieții. Părinții poartă crucea creșterii copiilor. Preotul poartă crucea grijii pentru suflete. Oamenii simpli poartă crucea muncii zilnice, a responsabilităților, a cinstei în fața ispitelor.

4. Crucea mărturisirii credinței. Atunci când nu te rușinezi să-ți faci semnul crucii, când spui adevărul chiar dacă ești batjocorit, când stai de partea lui Hristos într-o lume care adesea Îl respinge – aceasta este o cruce.

5. Crucea asumată de bunăvoie (nevoința) Postul, rugăciunea, milostenia, privegherile – acestea sunt cruci pe care ni le luăm de bunăvoie ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Așadar, crucile vieții sunt de multe feluri: unele vin asupra noastră fără să le alegem (suferințe, necazuri), altele ni le asumăm de bunăvoie (nevoințe, fapte bune), dar toate, purtate cu credință, ne duc la Hristos.

      La o femeie foarte credincioasă, într-o noapte i se arată Iisus în vis cu două cununi în mâini - una de aur și una de spini- și îi spune: Alegeți una din cele două și pune-o pe capul tău. Dacă o vei alege pe cea de aur, te vei înălța aici pe pământ, iar dacă o vei alege pe cea de spini, Te voi încorona cu cea de aur în ceruri. Atunci femeia își întinse mâinile după cea de spini și o așeză pe capul ei iar Hristos i-a răspuns cu blândețe:
– Cununa de spini este pentru viața aceasta, iar cununa de aur este pentru viața cea veșnică. Cine rabdă spinii încercărilor, ai durerilor și ai necazurilor în această lume, cu credință și nădejde în Mine, acela va primi în Împărăția Mea cununa cea strălucitoare de aur, care nu se veștejește niciodată.

     Viața creștinului nu este lipsită de spini, dar fiecare durere răbdată cu răbdare și nădejde adaugă o piatră prețioasă la cununa cerească.

           Un om visa că merge fără cruce. Se bucura, dar când a venit furtuna, ceilalți se apărau cu crucile, iar pe el nu avea cine să-l apere. Crucea nu e doar povară, e și scut.

       Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

                       Pr. Vasile Beni