Părintele Vasile Beni: Înălțarea Sfintei Cruci

         Dacă vom avea o zi în care vom plânge, să privim spre Cruce. Dacă vom avea o zi în care vom cădea, să privim spre Cruce. Dacă vom avea o zi în care nu mai vedem nicio speranță, să privim spre Cruce. Pentru că Crucea nu este sfârșitul. Crucea este drumul către Înviere.

           Dragii și bunii noștri credincioși!

       Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci se prăznuieşte în fiecare an la 14 septembrie și înainte de a începe sfânta Liturghie, de pe Sfânta Masă din Altar, sfânta Cruce se scoate în mijlocul Bisericii pentru a fi văzută și sărutată de credincioși. Acest act liturgic se săvârșește în amintirea descoperirii crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul, iar înălțarea ei solemnă a fost făcută de către episcopul Macarie, în data de 14 septembrie, dar și în amintirea aducerii sau întoarcerii crucii de la perșii păgâni la Ierusalim, când patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor, moment petrecut tot într-o zi de 14 septembrie.

          Crucea este altarul pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a jertfit pentru mântuirea lumii. Pe Cruce, Hristos Și-a întins mâinile către întreaga omenire. Și ce vedem pe Cruce? Vedem iubirea lui Dumnezeu.

Hristos S-a jertfit de bunăvoie pentru noi. De aceea, Crucea care odinioară era semnul rușinii și al morții a devenit, prin Hristos, semnul biruinței și al vieții. Și de aceea cântăm în Biserică: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”.

       Biserica nu desparte niciodată Crucea de Înviere. Pentru că după Cruce vine Învierea. După Vinerea Mare vine dimineața Paștilor. După lacrimi vine bucuria. După suferință vine mângâierea. Și după moarte, pentru cel care rămâne în Hristos, vine viața veșnică.

         Cum să ne facem corect semnul Sfintei Cruci. Împreunăm primele trei degete ale mâinii drepte, mărturisind prin ele Sfânta Treime, iar celelalte două degete le strângem în palmă. Apoi ne însemnăm fruntea, pieptul, umărul drept și umărul stâng, rostind: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”. Să nu facem Crucea în grabă. Să nu o facem doar pentru că așa ne-am obișnuit. Să nu fie doar o mișcare a mâinii. Când spun: „În numele Tatălui”, să-mi aduc aminte că am un Tată ceresc care mă iubește. Când spun: „și al Fiului”, să-mi aduc aminte că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume și S-a jertfit pentru mine. Când spun: „și al Sfântului Duh”, să-mi aduc aminte că Dumnezeu nu m-a lăsat singur, ci Duhul Sfânt lucrează și astăzi în Biserică și în viața mea. Iar când spun: „Amin”, să spun cu toată inima: „Doamne, cred în Tine! Doamne, mă încredințez Ție!”

      Când să ne facem semnul Crucii? Dimineața, când ne trezim. Seara, înainte de culcare. Când plecăm de acasă. Când pornim la drum. Când începem un lucru. Când intrăm în biserică. Când trecem pe lângă o biserică sau pe lângă o troiță. Când suntem în ispită. Când ne este frică. Când avem o durere.

Crucea trebuie să se vadă în viața noastră. Pentru că putem avea o cruce de aur la gât și să avem ură în suflet. Putem avea o cruce în casă și să nu ne vorbim cu cei din familie. Putem face Crucea cu mâna și să nu fim în stare să iertăm. Putem sărută Crucea în biserică și apoi să rănim cu vorbele noastre un om. Hristos ne spune: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” .Crucea trebuie să se vadă în viața noastră. Se vede atunci când iertăm.

Se vede atunci când răbdăm. Se vede atunci când facem o faptă bună fără să așteptăm nimic în schimb. Se vede atunci când ne rugăm pentru cel care ne-a greșit. Se vede atunci când, deși ne este greu, nu-L părăsim pe Dumnezeu.

Să iubim Sfânta Cruce. Să o cinstim. Să o purtăm cu credință.

Să ne însemnăm cu ea cu evlavie. Dar, mai presus de toate, să trăim în lumina ei.  Iar când vom privi Crucea, să ne aducem aminte: „Atât de mult m-a iubit Dumnezeu, încât pentru mine Fiul Său Și-a întins mâinile pe Cruce”.

Să nu uităm niciodată că Crucea este iubirea lui Hristos pentru noi.

Și dacă rămânem lângă Cruce, vom ajunge și la bucuria Învierii. Cruce și Înviere. Jertfă și biruință. Lacrimi și bucurie. Moarte și viață veșnică.

Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne purtăm fiecare cruce cu credință, cu răbdare și cu nădejde și să nu ne despărțim niciodată de Hristos, Cel răstignit și înviat pentru mântuirea noastră. Amin.

Pr. Vasile Beni