PRO-VERBE: Omul sărac e al doilea drac

             Se spune că “omul sărac e al doilea drac”. Este de crezut că vorba asta vine de demult, din vremea când pământul și vitele erau măsura vieții, iar lipsa lor însemna foame, rușine și pierzanie. Cel care nu avea nimic era aruncat în prăpastia disperării, și din acea cădere se nășteau faptele fără cumpătare — tâlhăria, crima, trădarea. Așa omul, lipsit de bunuri și de nădejde, și de sursele principale de supraviețuire, ajungea un al doilea drac, uitându-l pe Bunul Dumnezeu

             Astăzi, lumea s-a schimbat, dar nu și setea. Căile de supraviețuire s-au înmulțit, însă foamea rea din suflet a rămas aceeași. Nu mai ducem lipsă de pâine, ci de măsură. Nu mai cerșim hrană, ci atenție, putere, admirație, concedii în străinătate și mese copioase la resturante de lux care să ne umfle nemăsurart burțile. Unii merg în concediu la Ierusalim numai pentru că șaorma de acolo e ieftină și bună. Și astfel, oameni care n-au fost niciodată săraci se cred săraci — și din această amăgire se nasc faptele cele mai întunecate.

                   Nu e nimic mai trist decât să vezi cum este călcată în picioare omenia, cum prietenia se destramă sub pașii grăbiți ai lăcomiei, cum înțelepciunea este alungată ca un câine bătrân. Cum, în tăcere, sunt distruse legături, iar oamenii buni sunt izgoniți din mijlocul societății doar pentru că alții au făcut din bani o religie fără chipm un scop meschin al vieții.

                      De aceea trebuie să învățăm să deosebim sărăcia reală de cea închipuită. Căci săracul adevărat e adesea curat la inimă, pe când săracul închipuit — cel bolnav de comparație și de ambiții strâmbe — devine el însuși o formă de diavol. Își vinde pacea pentru o iluzie, își otrăvește gândul cu invidie, și încet, fără să știe, se preschimbă în acel al doilea drac despre care vorbeau bătrânii.Am văzut și eu de curând această metamorfoză printre oamenii unui post de radio local unde am lucrat. Și încă mă doare.Și mi-e milă.

*** 

**

ALEXANDRU UIUIU este scriitor și jurnalist, născut în Feldru BN, absolvent al Facultății de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca, având titlul științific de Doctor obținut la U.B.B.. A fost redactor-şef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN" în 1998, debutând scriitoricește în 1988 la „Vatra" cu un grupaj de proză scurtă. A colaborat cu eseuri, recenzii, studii, proză la publicațiile „Familia", „Mișcarea Literară”,"Euphorion",Contrapunct", „Luceafărul", „Steaua", „Hyperion", etc. A publicat: „Ridicarea în genunchi” (roman 1999), „Socrate - Poetul” (prozo - poeme, 2000), „Aşteptând-o pe Godette” (teatru, 2003), „Sfîşierea sau a doua venire” (2006), Țara ascunsă (În 2012 volumul I, 2018 volumul II), „Agentul de vînzări” (2019), Fereastra din tavan (teatru, 2023).