Elena M. Cîmpan. Poemul săptămânii. Să ne obișnuim cu frigul

Să ne obișnuim cu frigul

Să ne obișnuim cu frigul, spun păsările

Cărora nu le mai rămâne căldură

Din razele soarelui și peste noapte

Să ne obișnuim cu frigul, spun copacii

Pe care frunzele îi părăsesc și rămân dezveliți

Iar haina toamnei nu-i mai cuprinde

Să ne obișnuim cu frigul, spun pietrele

Care nu reușesc să se încălzească destul

Cât să le mai rămână și pe întuneric

Să ne obișnuim cu frigul, spun zidurile bisericii

Din lemn, din piatră, pentru că într-o zi

Ele nu vor mai fi și golul rece ne va înconjura

Să ne obișnuim cu frigul, spun cuvintele dintre noi

Grăbindu-se să ajungă cât mai repede

În casa celuilalt, să nu se răcească pe drum

Să ne obișnuim cu frigul, spun visele

Și nu stau mult în drumul nopții noastre

Cine le ține minte, bine, cine nu, tot bine

Să ne obișnuim cu frigul, spune mama

Când simte că degetele i se răcesc mai repede

Și că se face târziu în viață tot așteptând

Să ne obișnuim cu frigul...