Icu Crăciun: Presa la sfârșitul secolului 19. FOAIA POPORULUI din 1899

În publicația săptămânală Foaia Poporului din 17/29 octombrie 1899 (anul VII, nr. 42), care apărea la Sibiu, la rubrica Scrisori este tipărit articolul De sub Ineu, semnat „X”. În el, autorul scrie despre vremea „rece și ploioasă” din anul 1899, care a dus la putrezirea fânului și otăvii. „Economii cari altă dată făceau câte 80-100 care de fân, abia au scăpat cu 2-3 care neplouat. (…) Prunele au crepat și putrezit pe pruni încă înainte de a se coace”. În Feldru a bătut gheața a doua oară, „zdrobind și culcând cucuruzele la pământ, încât au fost să le culeagă pe la mijlocul lui Septembrie, în mare parte necoapte. Unicile scălzi românești de apă minerală din Ardeal ale Sângeorgiului-român au avut un seson cum mai slab se poate. A stricat mult și focul din 5 Aprilie, care a nimicit mai multe clădiri de pe teritoriul băilor, între cari un hotel și o vilă, pricinuind o pagubă de vreo 15000 fl[orini], dar’ causa de frunte că scalda n’a fost cercetată de mulți oaspeți, a fost timpul rău”. În Năsăud, s’a întemeiat „o bancă românească-nemțească-ungurească”, numită Mercur, „taxa de înscriere și 30% din capital sunt solviți deja”. Director a fost ales „Cehul Ulrich, ginerele fabricantului de bere Goldsmit, cumnat cu directorul gimnasiului Șotropa și cu profesorul Dr. Scridon, ear’ cassar e dl. Vasile Petri. Prospectele s’au tipărit în cele trei limbi. În Năsăud, stăpânește spiritul afurisit al lui Ciocan Janos”. Din păcate, pământurile „de-a lungul ulițelor principale din Năsăud, Rodna și alte comune fruntașe grănițărești […] se înstrăinează zi de zi”. „În comune fruntașe ca Sângeorgiul-român cu peste 3000 Români, cu băi de apă minerală foarte excelentă, cu medic, farmacie, poștă, telegraf, gendarmerie, 2 preoți, 5 învățători, târg de săptămână etc., să nu se afle decum un comerciant, dar’ nici un măcelar român, altă carne decât koscher să nu poți căpăta și de cumva o lună de zile nu’i acasă hahamul (schchter), o lună de zile să n’ai carne: totuși e prea mult, prea suntem slăbănogi!”. „Pe baza legei din 1896, articlul XXII, par. 21, litera g și pe baza ordinanților ministeriale, fiecare comitat și în urmă fiecare comună și’a alcătuit și înaintat spre aprobare câte un statut de pompieri (focari) obligați. Cercul Rodnei a trimăs pe unul din învățătorii noștri la un curs de pompieri în Budapesta, și întorcându-se a ținut un curs teoretic și practic la Rodna-veche. Toate comunele din cerc și’au trimis 1-2 bărbați, ca aceștia apoi să instrueze pe toți”. Autorul scrisorii sugera să se facă „o instrucțiune românească, cu termini românești bine potriviți […] mai buni, ear’ nu pociți”. În încheiere, corespondentul scrie că „În pădurile grănițerilor taie cu deadinsul: mori de ferestrău (firize) cu vapor în Dej, la Anieș și pe Mării: (la isvoarele Someșului), ba pe Mării vreau să facă cale ferată”.

                                                                                    Icu Crăciun