Frământări privind organizarea administrativă în județul Năsăud

După formarea statului național unitar român la 1 Decembrie 1918 s-a trecut și reorganizarea administrativ-teritorială a României. Astfel, Consiliul Dirigent pentru conducerea Transilvaniei, înființat la 1918, a dat un decret prin care s-a hotărât înlocuirea vechilor forme de organizare administrativă, comitatul este înlocuit cu judeţul, iar cercul este înlocuit cu plasa.

S-au ivit probleme privind desemnarea reședințelor acestor unități administrative. Un astfel de caz a existat și la stabilirea reședinței plasei Rodna Veche, din comuna cu același nume, la Sângeorgiul Român.

Au apărut reacții și luări de atitudine în presa regională. Un asemenea articol a apărut în ziarul „Voința” din Cluj, la data de 23 iunie 1921, articol intitulat „Nedreptatea de la Rodna-Veche”, pe care îl dăm publicității:

„Târgușorul Rodna-Veche a avut un frumos trecut, fiind înființat încă de pe timpul stăpânirii romane și ajungând al XIII-lea să aibă o populație de 40.000 suflete.

Astăzi Rodna-Veche este sediul plășii cu același nume și posedă admirabile clădiri în care sunt instalate birourile judecătoriei de ocol, serviciul minelor metalice de stat, precum și însușii oficiul preturii.

Intervenind însă unele interese particulare, după cum ni se spune, se fac încercării pentru strămutarea sediului plășii și al judecătoriei de ocol în comuna Sângeorgiul-Român, fără a se ține seamă, în afară de pagubele ce ar rezulta pentru stat și locuitori și de faptul că în Sângeorgiul-Român nu sunt localuri corespunzătoare pentru instalarea celor două instituții.

Locuitorii plășii Rodna-Veche au protestat aproape cu toții contra acestei schimbări, chiar și cei mai apropiați de Sângeorgiul-Român.

Din întreaga populație a plășii s-au pronunțat pentru strămutarea reședinței 7.741 locuitori, iar contra strămutării 21.637 locuitori.

Aceste numere vorbesc de la sine: populația satelor este contra unei nedreptăți și de voința sătenilor trebuie să țină seamă autoritățile centrale.

Aceasta se datorește însă, în bună parte, așezării acestui târgușor și a binefacerilor ce rezultă pentru toți locuitorii.

Rodna-Veche are cele mai cercetate târguri de vite din partea de miazănoapte a Transilvaniei, întâlnindu-se aici moldoveni, bucovineni, maramureșeni și ardeleni.

În ceea ce privește pe locuitorii mai săraci și aceștia tot în Rodna-Veche își găsesc mijloace de trai, angajându-se ca muncitori la diferitele societăți aflătoare aici.

Strămutându-se sediul din Rodna-Veche, se dă o mare lovitură acestei comune, care va decade în scurtă vreme.

E o dorință patriotică, astăzi, ca în cel mai scurt timp posibil să redeștepte conștiința națională în inima acelora în a căror vene numai sânge unguresc nu curge.

Se va putea oare înfăptui această năzuință, când intelectualii români din Rodna-Veche vor fi strămutați la Sângeorgiul-Român?

De aceea, chiar ținând seamă că pentru comuna Sângeorgiul-Român ar rezulta foloase materiale, cât și morale din această strămutare, guvernul, totuși, este dator să țină seamă, în primul rând, că nu poate contribui la înaintarea unei comune luând de la o alta mijloacele necesare. Nu din mutări de acestea crește bogăția, ci din înfăptuiri. Bunăstarea Sângeorgiului-Roman nu se poate face pe spinarea Rodnei. Fiecare comună prin ea însăși se poate ridica.

Pentru întreaga țară nu e nici un câștig când o comună înfloritoare va fi înlocuită cu o alta care, mai curând sau mai târziu, va fi tot așa de înfloritoare.

Adevăratul câștig ar fi atunci când ambele comune vor ajunge la o bunăstare și la o situațiune cu mult mai bună decât o au acum.

Pentru aceasta sunt la îndemână și alte mijloace, în afară de mutări administrative”[1].

Cert este că în anul 1925, când a avut loc noua organizare teritorială a României, în cadrul împărțirii județului Năsăud apare plasa Sângeorz-Băi cu reședința în Sângeorz-Băi[2].