George Coșbuc în opera filologică a lui Gavril Istrate

Crescut și format în ambianța poeziei coșbuciene, ambianță creată chiar de părinții săi, oameni simpli, din Nepos, fără o pregătire anume, dar iubitori de arta în care ei se regăseau ca plugari și buni creștini, Gavril Istrate se simte atras din copilărie de  poetul ,,Firelor de tort ”  prin lecturile pe care i le făcea tatăl său, Gavrilă Istrate, încă de pe vremea când abia cunoștea slovele.

          Adevărata lui pasiune pentru creația poetului din Hordou începe din momentul când urmează școala din Năsăud și capătă dimensiuni  de anvergură în timpul studenției : ,,Eram de 20 de ani și mă aflam într-o sală de cursuri, așteptând cu înfrigurare subiectul tezei pentru examenul de admitere în universitate. În sfârșit profesorul apare la catedră și după o clipă încordarea noastră dispare. Unul dintre cele trei subiecte la alegere era ,,Poetul preferat’’. N-am șovăit o clipă să mi-l aleg pe George Coșbuc’’.

          Ajuns student la Facultatea de Litere din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași, ,,ardeleanul moldovenizat’’, cum va fi cunoscut mai târziu, își aprofundează studiul asupra operei coșbuciene. În orice împrejurare, năsăudeanul își descarcă dorul de casă, recitindu-i poeziile, ori vorbind cu atâta drag despre poet. Colegii îl acuzau uneori de prea mult ardelenism. Pe Coșbuc l-a iubit atât de mult încât, teza lui de doctorat a avut ca temă ,,Limba poeziei lui Coșbuc’’.Cu  această operă a conferențiat la universitățile din Berlin și Leipzig, dar a fost și peste Prut, la Cahul, Soroca și Orhei, la Chișinău sau Edineț, acolo unde sălile repetatelor sale întâlniri erau arhipline și publicul recita împreună cu el nemuritoarele poezii, dintre care, ,,Graiul neamului’’ avea un succes deosebit.

           Gavril Istrate se numără printre puținii filologi care s-au ocupat de structura lexicală a operei coșbuciene, urmărind elementele fonetice ale limbii, frecvența regionalismelor și arhaismelor folosite de poet, licențele poetice, sinonimia și polisemantismul cuvintelor și, nu în ultimul rând, aspectele de prozodie, unice în literatura noastră. Sunt zeci de poezii pe care le-a supus unei asemenea analize, fără să scape din vedere nici variantele lor : Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Decebal către popor, Pașa-Hassan, Numai una, Dușmancele etc.   

          Profesorul ieșean i-a dedicat și un studiu mai larg, intitulat ,,Coșbuc în ultimii 50 de ani’’, apărut în anul 2001, studiu care scoate în evidență faptul că, poetul este încă actual și opera sa se editează neîncetat și continuă să fie apreciată de către tineri și vârstnici.

          Ca un neîntrecut bibliofil, cum s-a dovedit pe tot parcursul vieții, a adunat în biblioteca sa, aproape tot ce s-a tipărit de-a lungul vremii despre George Coșbuc și opera sa. În lucrarea amintită mai înainte sunt înșirate aproape 300 de titluri, între care, ediții, studii și articole, aparținând unor nume de rezonanță din literatura de specialitate. Nu lipsesc nici scrierile bistrițenilor și năsăudenilor : Gavril Scridon, Lucian Valea, Alexandru Husar, George Vasile Rațiu, Andrei Moldovan, Vasile Scurtu etc.

         Pledând cu consecvenţă pentru permanenţa lui Coşbuc în rândul cititorilor de toate vârstele, prof. univ. Gavril Istrate consideră forţată părerea că această poezie „şi-ar fi pierdut actualitatea”, fiind convins că această poezie continuă să stârnească interesul cititorilor şi se reeditează în permanenţă. Pentru a argumenta acest lucru, face investigaţii în rândul librarilor, colindă cele mai renumite biblioteci şi anticariate din ţară, se adresează unor colegi şi prieteni din diferite oraşe pentru a-i trimite tot ceea ce au referitor la Coşbuc şi, după mulţi ani reuşeşte să înmănuncheze aceste date într-un studiu ce se dovedeşte mai mult decât util evidențiind popularitatea lui Coşbuc, nu numai în zona Năsăudului, ci în întreaga ţară,  că opera lui este încă proaspătă și originală și place oricărui cititor.

           Poetul, care de-a lungul anilor a cunoscut remarcabile aprecieri din partea unor oameni de seamă ai culturii româneşti este prezent şi astăzi în librării, se cumpără în continuare, iar în biblioteci se simte tot mai mult nevoia de poezia lui Coşbuc.

Mircea Daroși