Satul Budești – o fărâmă de veșnicie

   „Orice loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie bine să tragi cu urechea să o auzi, și-ți mai trebuie și un dram de înțelepciune ca să o înțelegi”. De la această regulă, enunțată cu peste un secol în urmă de marele istoric Nicolae Iorga, nu face excepție nici satul Budești   ...   „sat frumos și liniștit”, așezat într-o mică depresiune la o cumpănă de ape dintre doi afluenți ai râurilor Mureș și Someș.

   Primele urme de viață omenescă din hotarul satului datează din perioada neolitică, fiind reprezentate de topoare de gresie și fragmente ceramice descoperite întâmplător în diferite părți ale satului, datate de specialiști și păstrate în Muzeul sătesc. Viața locuitorilor de pe aceste meleaguri a fost favorizată de condiții prielnice de climă, vegetație, faună, sol, etc., de locuri de refugiu în vremuri de restriște, așa că nu greșim dacă afirmăm că   ...   „ea vine din timpuri nedefinite”, urmându-și un curs specific diferitelor perioade istorice și îndreptându-se spre alte vremuri, acum doar bănuite. Dacă din punct de vedere arheologic și numismatic, viața locuitorilor de pe meleagurile satului este bine reprezentată, documentar, ea apare abia din sec. XIV, deoarece ei   ... „n-au săpat pisanii în lespezi de piatră, n-au scris letoposețe, ci s-au întors, de cele ami multe ori neștiuți, în pământul strămoșilor”. Moșia satului face obiectul unor schimburi de domenii între regele maghiar Carol Robert de Anjou și doi dintre nobilii săi, fapt consemnat în Capitlul din Alba  Iulia la 10 aprilie 1329.

   O descriere amănunțită a satului este făcută în Urbariul din 1785, document depistat în Arhivele din Budapesta, xeroxat, comentat și publicat.

   Prima reprezentare cartografică a satului datează din perioada iosefină (1780- 1790) cu ocazia unei reprezentări cu mijloace specifice a teritoriului Transilvaniei care aparținea de Imperiul habsburgic.

   Cu bune, cu rele, viața locuitorilor satului s-a perpetuat, meritând să fie descrisă, pentru a nu se așterne uitarea peste ea.       

Prof.  Rus Augustin