Părintele Vasile Beni: Uneori, nu durerea ne doboară, ci nepăsarea oamenilor

        Evanghelia de azi ne spune: „Fii și tu o mână care ridică. Fii și tu o inimă care simte. Fii și tu Samarineanul cuiva pentru că există oameni care nu mai pot. Și poate salvarea lor ești… tu!”

  Dragii și bunii noștri credincioși!

         Evanghelia de astăzi, a duminicii a douăzeci și cincea după Rusalii, din pilda samarineanului milostiv, ne descrie un om căzut la pământ. Nimeni nu știe cât a sângerat. Nimeni nu știe cât a strigat. Nimeni nu știe cât a sperat să se oprească cineva. Și totuși, toți trec pe alături.

      Uneori, nu durerea ne doboară, ci nepăsarea oamenilor. Poate ai trăit și tu asta: să plângi și nimeni să nu vadă, să cazi și nimeni să nu te ridice, să speri și să vină doar tăcerea. Preotul trece. Levitul trece. Oameni buni la suflet, dar grăbiți. E greu să fii rănit. Dar mai greu e să vezi că nu se oprește nimeni. Când suferi și nimeni nu întreabă: „Ești bine?” Când plângi și toți îți spun: „Fii tare!” Când cazi și toți îți spun: „Ridică-te!”, dar nu întinde nimeni mâna, pentru că rănile sufletului dor mai tare decât cele ale trupului. Pentru că sângerează în tăcere.

     Dumnezeu este samarineanul care își face timp pentru suferința ta.  Dar vine Samarineanul, vine Acela pe care nu-L aștepți, dar de care ai nevoie. Se pleacă lângă tine, îți spală rănile, îți atinge sufletul, și îți șoptește încet: „Nu ești singur… Eu sunt aici”.  Acesta este Hristos. Dumnezeu care nu trece niciodată pe alături.

În clipele în care toți ne uită, El Se apropie primul. În momentele în care toți pleacă, El rămâne. Când toți se grăbesc, El se oprește. Când toți se tem de rănile noastre, El le atinge cu dragoste.

  Dumnezeu ne spune  fiecăruia: „Nu ești singur”. Poate și tu ai o rană: o pierdere, o despărțire, o boală, o vină, o povară care te apasă și nu o mai poți duce. Poate ai spus de atâtea ori în sinea ta: „Doamne, eu nu mai pot…” Să știi atât: Dumnezeu nu trece niciodată pe alături. Nu Se grăbește. Nu te evită. Nu-ți întoarce privirea. El vine acolo unde e cel mai mult întuneric. Și aprinde o lumină.

        Fii și tu Samarineanul cuiva! Când cineva este în necaz nu trece pe alături. Nu te preface că nu vezi. Nu închide ochii. Nu spune „nu e treaba mea”. Poate alături de tine e un suflet care abia respiră de durere. Poate cineva își ține lacrimile în spatele unui zâmbet.
Poate o inimă se rupe chiar acum lângă tine. Și, poate, poate, Dumnezeu vrea să fii tu cel care se oprește.

        Să nu uităm că: Nu există rană pe care Dumnezeu să nu o vindece. Nu există cădere din care El să nu ridice. Nu există plâns pe care El să nu-l audă. Nu există om lăsat singur, dacă El este aproape. Și dacă Hristos ne-a ridicat de atâtea ori, cum să nu ridicăm și noi pe alții?

       Iar prin Evanghelia de azi ne spune: „Fii și tu o mână care ridică! Fii și tu o inimă care simte! Fii și tu Samarineanul cuiva pentru că există oameni care nu mai pot! Și poate salvarea lor ești… tu.”  

Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

                       Pr. Vasile Beni