Gânduri de după gratii

Tristeţe

Sunt trist şi mă gândesc la tine

Iubita mea cea mai frumoasă

Sunt trist, de soarta rea şi crudă,

Eu sunt aici, tu eşti departe.

Sunt trist, mi-e dor de-o-mbrăţişare!

Ce numai tu-mi poţi oferi

Mi-e dor de glasul tău cel dulce,

Aş vrea să v ii să-mi poţi vorbi.

Să-mi zâmbeşti, să mă alinţi

Sunt trist, tu eşti aşa departe

Mi-e dor de buzele-ţi fierbinţi

Îmi trebuie o sărutare.

Să fiu iarăşi fericit

Dar sunt închis aici, cu fiare,

Sunt trist, dar încă nu sfârşit,

Când nu adorm mă tot gândesc la tine

Ore-n şir văd numai chipul tău

În viaţa mea tu eşti… singurul meu bine

În rest e numai rău şi rău.

În noaptea mea eşti singura lumină.

Pe cerul meu.. o stea tu eşti!

Furtună e, tu eşti o zi senină!

Şi vreau să-ţi mulţumesc că mă iubeşti

Iubirea ta îmi dă putere

Peste necazul vieţii ca să trec

Căldura ta mi-aduce mângâiere

În rest, totul în jurul meu… durere!

Despărţire II

Nu plânge că ne despărţim

Zâmbeşte-mi cum doar tu ştii!

Oriunde am fi ne vom iubi

La fel de mult ca-n prima zi.

Te rog să nu mă dai uitării

Sărută-mă în gândul tău

Aşa cum eu în amurgul serii

Sărut poza cu chipul tău.

Voi purta în suflet chipul tău

Voi sta de vorbă nopţi la rând cu tine

Iubirea mea, sufletul meu

Îţi voi păstra etern iubire.

Vor trece clipe grele

În nopţi ce ne despart

Dar voi veni şi zile bune

Când ne vom îmbrăţişa cu drag.

Am timpul cel mai mult din lume

Să mă gândesc la viaţa mea

Şi îţi promit, iubito,

De dragul tău mă voi schimba.

Au să treacă ani de zile

Până când ne-am revedea

Dar sub jurământ îţi spun

Vei fi unica iubire a mea

Cel mai mare gând în viaţă

Vine doar din partea ta

De-mi vei ierta vreodată comportarea mea?

Ţi-am greşit iubito.. Doar pe tine te-am iubit!

Prietenie

Primăvara, când apare

Răsar florile-n grădină,

Iubesc natura

Esenţa vieţii

Trebuie să simţi

Evenimentul în sine

Nimeni nu-ţi poate lua

Iubirea de natură

Eterna bucurie.

Unui economist

Toată ziua prin birouri

Faci calcule şi socoteşti

Cum ai face, să reuşeşti

Două zerouri să ciordeşti.

Declaraţie I

Aştern pe foaie

Rânduri, rânduri,

Mi-e dor de tine

Aş vrea să plec

Nu pot să mi te scot din gânduri

La trap, prin timp aş vrea să trec

Chiar dacă ştiu că eşti departe

Şi să te văd, mi-e foarte greu

O cale lungă ne desparte

Dar eu te voi iubi mereu.

Tu eşti visul meu

Eşti totul pentru mine

În sufletul meu

Un foc arde pentru tine

Bine e când iubeşti

Este aşa frumos

Să nu-ţi baţi joc de mine

Că nu-ţi e de folos.

Puşcăria

(Baladă)

Câte-n lume am pătimit

În temniţă am nimerit

Iar aici, cât voi şedea,

Va fi vai de viaţa mea

Nu-i pasă la nimeni

Nu-i doare de soarta mea

Iar aici de-oi sfârşi

N-are cine mă jeli

M-or jeli santinelele

Gratiile, lacătul şi cheile

M-a jeli o uşă lată,

Că nu am Mamă şi Tată

M-ar jeli câmpul cu flori

Că n-am fraţi… şi nici surori!

M-or jeli, ai mei copii!

Nu ştiu Doamne, pe unde-or fi,

M-o jeli femeia mea?

Mult mi-a fost, dragă lume…

Oi jeli eu după ea!

Multă lume am ajutat

Până-n temniţă am picat

Dar acum, cui îi pasă?

Nimeni nu vrea ca să ştie

Cum o duc în puşcărie

O scrisoare nu-mi scrie

Dar la mine să mai vie…

Am rămas singur pe lume.

Mă sfătuiesc cu bunul Dumnezeu

El e ajutorul meu

Mă ajută tot mereu

Mă alină când mi-e greu

Cu El voi povesti mereu

„Slăvit să fie Dumnezeu”.

De ce?

De ce? – atâta-ngrijorare

De ce? Am lacrimile amare,

Şi-n suflet am strâns atâta jale

De ce? – oare de ce?

Există veşnica-ntrebare, de ce?

De ce? Soarele răsare de dimineaţă

Când nori de ploaie vin pe cer

În suflet tu aştepţi, o zi frumoasă

Trăieşti doar cu speranţa

Că va fi un mâine

Când va fi mai bine

Şi uiţi de griji, dureri, de tot ce mă apasă

De ce? – sunt trist

Şi-n suflet am atâta jale

Am ochi plânşi

De ce? Privesc în gol la tot ce mă-nconjoară

Nu pot durerea ca s-o spus

Şi oful ce mă apasă,

Când gându-mi e departe

La cei dragi de acasă.

De ce? – oare de ce?

Lor nici că le pasă…

Că sunt în închisoare

Şi nu cu ei acasă.

Niciodată

Şi uite aşa, trecură anii

Rând pe rând.

Şi cu ei speranţa mea

De-a vedea vreodată

Cu dreptate Justiţia judecând

Nu cred că va fi vreodată

În România, ţara mea

O justiţie curată

Niciodată, niciodată!

Toţi aşteaptă să primească

Pentru dreptate, când o fac…

Un „pitac” era odată,

Dar acum îţi cere-o vacă!

Şi de nu ai să plăteşti

Dreptate nu ai să găseşti

Niciodată, niciodată.

Spic