Printre vise

INIMA NU-I JUCĂRIE.

Un ultim sărut într-o seară de vară

Ultima plimbare sub clar de lună

E ultima noapte împreună,

Despărţire finală cu iz amar.

O joacă de copii era totul,

Care a durat - doar cât

Arde o flacără de chibrit.

Fiorul toamnei te cuprinde încet,

Tu ai plecat demult

Nu mai eşti parte din mine,

doar trecutul meu.

doar un vis care revine uneori.

Închisă în viaţă aştepţi ziua cea nouă

Probabil o nouă jucărie

O nouă cârpă de şters pe picioare!

Dar sper ca într-un final vei afla-

Inima nu-i jucărie.

Tu, ai pierdut finalul piesei de teatru

ai ieşit din sală prea repede

ai pierdut ceva preţios – iubirea.

VANAT

Într-o lume invizibilă

Cu nimicuri şi

Minţi incuiate

Simţurile se ascut

Frica te cupride

Eşti un om

Izgonit de o haită de câini

Te ascunzi pitit după pubela jegoasă

Şi incerci să-ti scapi viaţa ta de doi bani.

Încerci să înţelegi de ce tocmai tu

Eşti hăituit

De ce tocmai tu suferi şi înghiţi aerul puturos?

Eşti încolţit de jigodii,

Frica e regina sufletului tău,

Nu mai ai scăpare dar apar hingherii

Şi te simti barbat pentru o clipă

Te simţi salvat

Dar o jigodie sare la gâtul tău

Şi te infectează cu indiferenţă.

Devii…

dar eşti deja om,

Eşti un vânat al jigodiilor

Rezultatul indiferenţei umane.

ORASUL BANTUIT.

Oraşul bântuit renaşte

Sub soarele dimineţii

În detalii neglijabile

Static, mort colorat în gri

Îţi zgârie retina prin indiferenţă

Zgomotul cioburilor de sticlă

Aduc normalitatea şi bulversează

Liniştea mută.

Locul işi caută fantomele

Întruchipate în oameni

Feţe fără zâmbete

îndreptându-se spre locuri nebănuite

În şir indian cu o cadenţă asurzitoare.

Un copilă se opreşte locului

Caută o mamă, o fiinţă umană

Bulversează coloana infinită a tăcerii

fantome trec în nepăsare

În oraşul tristeţii.

Epuizată cade la pământ

Ignorată , indurerată

Nu mai sunt oameni în jur

doar feţe fără speranţă.

.

TE-AM PIERDUT.

Păstrez amintiri şi dorinţe

mai împărţim vise

caut un loc

să mă retrag cu tine

în braţe să te strâng

un ultim sărut să-ţi mai fur

Un cântec anume îmi aduce aminte

De acele clipe când s-a oprit lumea în loc

Timpul e un mister

Îmbrăcat în secunde

Nu-l voi înţelege niciodată

glasul iubirii este mut

ai plecat şi tu de la o clipă la alta

fără să-mi spui de ce

Ieri mă sărutai

azi speranța

își închide cu un foșnet grăbit

aripile.

Te-am pierdut.

PE STRADA TRISTETII NUMARUL 5

Pe strada tristeţii numărul 5

caut liniştea sufletului

lacrimi nu mai curg

nu mă mai plimb supărat

ţi-am promis fidelitate

ţi-am dat dragoste.

dar tu ce mi-ai dat -în schimb?

ştii am avut un vis azi noapte

m-ai ţinut de mână

mi-ai spus ca mă iubeşti.

îţi aduci aminte ? nu cred,

m-am trezit singur in noapte

nu e luna nu sunt nori nici stele

e negru şi trist

dar de ce ?

dragostea doare când trece

pe lânga tine şi nepăsătoare iţi face cu mâna

si tu ramai locului.

parcă e fără sens

pe strada tristeţii la numarul 5

aştept să ajung pe strada speranţei la numărul 1

acolo unde eşti tu cea din vis.

SALVEAZĂ-MĂ

Arată-mi calea spre tine

Arată-mi calea spre iubire

Salvează-mi visele şi inima

E o poveste de dragoste

Nu vreau să se sfârşească

Fără tine nu are niciun sens.

Salvează-mi visele şi inima

De toamna neagră a singurătaţii.

Mi-e dor de tine iubirea mea

Nu mă lăsa pe insula singurătaţii

Ca o epavă să plutesc în zadar

căutându-te pe tine

Pe marea amintirilor.

NOPŢI

Nopţi albe, trec in zadar

Aştept un semn, un apel

Dar nu mai e nimic.

Numar ore , zile

Clipe infinite nu mai trec

Timpul trece, ai plecat

Lacrimile nici coniacul nu le mai opreşte

Stau şi privesc la stele

Ele înţelegătoare tac

Nu pot să mă obişnuiesc fără tine,

Nici nu vreau să fie aşa.

Eşti dincolo de prag

Nu mai inţeleg nimic,

E linişte şi doare.

Coniacul nu vindecă durerea

Aminteşte-ţi cum erai iubita mea

Cum ne-am jurat

Dar e deja departe . . .

Ore târzii în noapte

Nu te pot înlocui

în jur doar umbre

Fără tine nu mai e nimic.

MINCIUNA

Zile care trec

Sunt minciuni frumoase,

De ce nu spunem adevăr ?

Frica ne macină

Ne ascundem după degete

Nu vreau sa aflii că e minciuna !

Cât de departe mergem

Să spunem o minciuna fumoasă?

E atât de neimportantă viata ?

Sau cei din jur ?

E atat de greu să spunem adevăr?

E minciuna toată viaţa,

Nu mai există sperantă,

Trec doar zile una dupa alta

In minciună .

Ne minţim pe noi înşine

Ieri, azi, mâine

Totdeauna !

Viaţa e doar minciună

O piesă de teatru ai cărei actori suntem noi..

LACRIMILE NU SPALĂ DUREREA

Lacrimi inundă inima,

Dorul e mare,

Durerea creşte

Pe zi ce trece.

Faci paşi, înainte sau înapoi ?

Nu ! mergi înainte.

Cale intoarsă nu mai este.

Ai vedenii, vezi fantome

Taci ! Vrei să alungi vocile,

Dar ele rămân !

Doar un lucru iţi doreşti,

Linişte !

Te buimăcesc nălucile trecutului,

Aceleaşi cuvinte,

Aceleaşi urlete,

Eşti captiv şi plângi!

Toate vocile strigă în cor – “Lacrimile nu spală durerea”.

Te trezeşti

La cer priveşti,

Dar lacrimile nopţii pe obraji îţi rămân.

Priveşti în gol, speriat

Şi o iei de la capăt.

Cadou.

Ochii mi-au lăcrimat

Ploaia mi le-a spălat,

Norii se retrag

Tu i-ai alungat.

Drumul bun mi l-ai arătat.

Cerul s-a deschis

Cu lumina m-a trezit.

Mă săruţi de dimineaţa

Zâmbetul tău m-a vrăjit

Şi la urechi îmi şopteşti

Nu eşti un vis

Îmi spui cum să te sărut

Cum să te iubesc

La mine te strâng.

Inima ţi-am dăruit,

Iar tu dragoste mi-ai oferit.

ZBOR

Pe alei laturalnice in noapte ne plimbam

De mana te tin cand nu e nimeni in jur

Nimic nu mai conteaza,

Atata timp cat esti cu mine .

Linistea de fulgere-i intrerupta

Corul ceresc si-a inceput spectacolul,

Partasi suntem la acest joc de lumini

Admiram ploaia care danseaza.

Norii cu zambetul ii alungi

Saruta-mi buzele,

Doar ochi-ti vad,

Timpul s-a oprit in loc.

Zburam amandoi, dincolo de nori

Saruta-ma iubire,

A inceput o calatorie,

O iubire fara sfarsit.

COSMAR

M-ai vrajit, m-ai ametit,

Te invit la o cafea si un rasarit,

Te invit la un sarut.

Vise mi-au conturbat noaptea,

Am crezut ca s-a dus speranta,

Dar NU !

Tu esti iubirea mea.

Printre umbre ma plimbam buimac,

Cosmaruri ma trezeau si ma speriau.

Ai aparut din neant

M-ai gasit iubirea mea,

Mi-ai alungat frica,

Ochii iti surad de bucurie,

Fata ta straluceste de iubire,

Esti doar a mea , numai a mea.

DOAR TU.

Un sarut m-a alintat,

O privire m-a innebunit

Doua trupuri s-au impletit. . .

In bratele tale plutesc

In saruturile tale ma pierd

Ajuns in alta lume

Ma faci sa traiesc.

De cand te am, zambesc

Iubesc.

Nu ma pot abtine, nu ma pot opri

Al meu vei fi !

Nopti fara somn

Clipe de dor,

Toate se pierd

Cand in bratele tale ma topesc.

Te Iubesc !!!

AS VREA SA ZBOR.

As vrea sa zbor,

Alaturi de tine

In lumea viselor.

Cu Ingeri sa ne intrecem

De rele sa ne ascundem.

Pe cerul albastru

In zare sa ratacim

Pana apusul ne gaseste.

Adormi in bratele mele

Te apar de cosmaruri

Te privesc . . .

Cand te trezesti,

Langa tine sa ma gasesc

Sa-ti soptesc povesti

Dorinte si cuvinte.

SOMN UȘOR . . .

Printre umbre gri

Adormi și visezi,

Sunt doar minciuni!

Te lași stăpânit de ele

Să uiți de amar, de ură.

Ești surd și mut

Nu mai auzi plânsete,

Nici urlete.

Copiii mor, nu-i pasă nimănui

Doar lefuri și bani visezi.

Omenie nu mai e

Compasiunea s-a dus și ea.

Stai cu mana întinsă

Poate primești ceva

Dar NU, nimic nu mai e.

Poate în viata următoare va fi!

AMAR

E noapte deja,

Cerul innorat

Isi deschide

Norii involburati

Picuri de ploaie cad

Cu gust amar .

Pe strazi pustii ma plimb

Prin cotloane negre ratacesc

Gasesc doar

Umbre si tristete.

Ploaia din amintiri ma trezeste

Pacatele-mi spala

Ramane doar un gust amar,

Dar totul trece.

Pe o piatra ma asez

Incerc sa ma regasesc,

La cer privesc

In zadar astept lumina

Cerul innegrit isi canta simfonia

Tunete si fulgere

Insotesc picuri de ploaie.

Sunt doar eu in noapte

Cu ploaia in propria-mi singuratate.

Adio !

Pe gheata subtire,

Iti incerci norocul,

Te plimbi in zadar,

Sub greutatea ta crapa !

Esti inghitita de ape,

Si din brate dai, sa te salvez,

Dar eu nu stiu sa inot !

Privesc cum trupul tau e inghitit,

In apa rece se scufunda,

Si ingheti !

Fara suflare te privesc,

Te-am avertizat

Dar degeaba !

Incapatanata erai,

La fund te-ai lasat!

Pe trupul tau, cristale de argint

S-au format deja . . .

Cad in genunchi si te plang,

Lacrimi pe al meu obraz curg,

Fara voce plang,

Dupa viata ta fragila.

Imi iau ramas bun,

In fata apelor ma-nchin,

Din viata mea ai plecat. . .

Pentru totdeauna.

STRAINA

Straina-mi esti,

Pleaca departe !

Trantesc usa in urma ta,

Lasa-mi viata in pace,

Paraseste-mi prezentul!

Contempland astept

ziua de maine,

cea de azi neavandu-si rostul,

clepsidra am spart-o,

ii culeg cioburile,

taci !

esti in fata usii ,

nu vrei sa pleci !

nu te mai las sa intri !

straina-mi esti,

te izgonesc ,

nu mai e trecutul,

doar prezentul

astept viitorul.

Dupa tine, nu mai sufar,

astept ziua de maine,

noul rasarit,

sa fiu un EU mai bun !

ÎNGERUL MEU.

Prima întâlnire,

M-a electrizat

La primul tău sărut,

Mi-am închis ochii

Doar pentru o clipă

Dar tu ţi-ai luat zborul.

O îmbraţişare rămase,

Transformată în pulberi

De vânt purtate,

Pe trandafiri roşii aşezate.

Te-ai pierdut în lumea noastră

Tu, înger cu chipul inocent,

De tine m-am îndrăgostit

Numai eu te-am descoperit

Iar tu eşti singura

Care-mi aude sufletul.

La mine te strâng,

Nu te las să pleci,

Îţi smulg aripile,

Să rămâi, dragostea mea,

Pentu că al tău sclav voi fi,

Până ma vei părăsi.

PASI

Ultima zi, ultima proba,

Doar o amagire in zadar,

Nopti pierdute degeaba,

Printre degete se scurg clipe,

Ca firele de praf . . .

Niciodata nu e prea tarziu,

Spune o vorba,

Dar nu mai are sens,

Trecuse tot, se scurse timpul.

Lupti in zadar cu morile de vant,

Nu mai exista cale sa recuperezi,

Timpul, viata, amintirile,

Nu mai are sens sa te intorci,

Pasesti inainte in viitor,

Pe un alt drum,

Incercand cu fruntea ridicata,

Dar ramai cu privirea plecata,

Macinat de ganduri, amintiri,

Si trec ani pana vei invata din nou,

Cum e sa iubesti si sa traiesti.

DELIR

Inconjurat de pereti albi

Intr-un azil de nebuni

Tanjesti dupa viata

Delirezi ca un drogat,

Atat de singur si abatut

Medicii te sedeaza

Plutesti ca un fluture

Te intorci la geneza ta

Vezi cum te nasti !

Si plangi de la primul aer pe care il respiri !

Ingrozit !

Calatoresti in timp,

Esti tu in plin delir.

Visezi ca traiesti

Nu e viata dar gustul ei

Iti lasa acru in gura ca o lamaie.

Te intorci la azil, legat si buimac

Urlii sa fii eliberat

Nimeni nu te aude, toata lumea e surda.

Iar tu esti doar un fluture.

NEINTERESAT

Surd in noapte plec,

Strigi neincetat , nu te aud !

Plec

Pe alei umede

Intr-o noapte mohorata de toamna

Printre crengi si frunze pline de jeg

Ingandurat si ametit indur ploaia rece.

Cu privirea plecata ma indepartez

Nu vreau sa mai pierd nicio clipa

Tresar, ma trezesc ca dintr-un cosmar

In lumina te vad invaluita,

Un pod de stele ne desparte

Impietrit ma opresc

Nu mai vreau sa pasesc.

Uimita ma privesti

De Ce ?

Dar tac si iar tac.

PRIMA OARĂ

…. prima oară… a fost o minciună…

mă gândeam la noi, acum râd

de naiv ce-am fost, să nu zic prost

raze de soare mă ajută să mă trezesc

din visul crud al minciunii

credeam că iubesc, dar nu

ai insemnat ceva sau am vrut doar să cred

a fost demult şi numai minciuni

au rămas în urma ta,

un gust amar de la voma.

m-am gandit unde am greşit

dar nu am găsit raspuns

fără tine mi-e mai bine.

…. prima oară… am curaj

să spun cu adevarat, nu mai insemni nimic.

doar un gust amar într-o noapte de toamnă.

VISELE DISPAR

Te trezeşti speriată

Visele dispar brusc

Spulberate se frâng bucăţi

Doar cioburi te inconjoară

Încerci să le aduni

rămân doar gânduri

Amintiri reci si clipe

Care trec

...............................

Vise spulberate,

Vrei un răgaz, doar o secundă

Te opreşti ...

Priveşti în jur

Întunericul e peste tot

Îti pleci capul şi realizezi

Nu a mai rămas nimic,

Doar TU !

Credeai că nu vei supravieţui

Sunt doar vise spulberate

Cu un final neaşteptat

Ce-au lăsat în urmă un gust amar.

NU !

Ai încercat totul ?

Ai vazut totul ?

Le ştii pe toate ?

Te scuzi pentru orice?

Chiar dacă nu ai nicio vină ?

Crezi că e prea târziu să schimbi ceva ?

NU !

O lume întreagă ai în faţă

Să cunoşti, să o descoperi

Să trăieşti

Să simţi, să visezi

Să iubeşti.

Eşti mai presus decât toată lumea?

Eşti mai bun decât ceilaţi ?

Ai deschis toate uşile ?

NU !

Eşti un simplu om

Doar un trecător,

Ai să mai înveţi multe

Să mergi mai departe.

EVADARE

Stropi de ploaie

De parbriz se lovesc

În noapte gonesc ca un nebun

Caut un drum

O cale de evadare

Din realitate … din tot!

Doar conduc înainte privesc

Nimic nu mă oprește

Sunt pierdut în timp .

Ascult ploaia rece

E deja septembrie

Vara a plecat demult.

Nopțile calde s-au pierdut

Doar amintiri au rămas

Clipe suspendate

Și sunetul stropilor de ploaie.

AI VĂZUT ?

Închid ochii , deschid inima

Mă întreb neîncetat

Ai văzut oare iubirea din ochii mei ?

Ai simţit iubirea din inima mea?

NU ! fiindcă nu mai e.

Aş vrea să stiu dacă ai văzut soarele?

Răsăritul într-o dimineaţa de primăvară

Bucuria de a trăi fericit ?

Nu cred că ai simţit cu adevărat.

Am încercat să te fac fericită

Să te simţi iubită.

Dar nu avea sens,

Mi-am luat rămas bun de la tine,

Ai plecat fără să clipeşti

Goală cum te-am găsit.

Ai văzut ploaia revigorantă

Într-o zi de vară ?

Nu ai văzut... ai simţit doar stropii reci

Ai rămas oarbă.

Ce aş fi putut să-ţi mai spun?

Doar timpul le va desluşi

Ţi le va şopti... doar că e prea târziu.