Părintele Vasile Beni: Fii tu omul acela care ajută!

        Hristos a Înviat!   Dragii și bunii noștri credincioși!

    Textul evangheliei la duminica a patra după Învierea Domnului în rezumat ne descrie  că lângă noi este un suflet care tace, dar în tăcerea lui strigă: „Nu am om...”  și ne îndeamnă: Fii tu omul acela..

             Dragii și iubiții noștri credincioși! Hristos a Înviat!

            La scăldătoarea Vitezda era multă lume. Bolnavi mulți. Suferință multă. Lacrimi multe. Și, printre toți, un om uitat. De trreizeci și opt de ani era în așteptare. Unii treceau pe lângă el și nu-l vedeau. Alții îl vedeau, dar nu-l ajutau. Unii poate îl compătimeau în gând, dar mergeau mai departe.
Alții își spuneau: „Nu e treaba mea...” „Are Dumnezeu grijă...” „Să-l ajute altcineva...”

Și constatăm că șa sunt oamenii uneori: Unii privesc durerea...și trec mai departe. Alții aud plânsul... și își astupă inima. Unii văd rana... și nu întind mâna.

Ce învățăm din textul Evangheliei

1. Hristos Se oprește unde oamenii trec. Nimeni nu s-a oprit la slăbănog. Poate că devenise parte din peisaj. Poate că oamenii se obișnuiseră cu durerea lui.

Și cea mai mare tragedie nu este să vezi suferința—
ci să te obișnuiești cu ea. Să vezi un om plângând și să nu te mai miște. Să vezi sărăcie și să nu te mai doară. Să vezi bătrâni singuri și să nu te mai atingă. Să vezi suflete căzute și să spui: „Așa-i lumea...”

Doar Hristos știe durerea omului. El Se oprește.

Pentru că Dumnezeu nu trece nepăsător pe lângă lacrima nimănui.

2. „Doamne, nu am om...” Ce răspuns sfâșietor! Nu spune: „Sunt bolnav”. Nu spune: „Mă doare”. Nu spune: „Nu pot merge”.

Spune doar atât: „Nu am om...” Adică: Nu am pe nimeni să mă țină de mână. Nu am pe nimeni să mă ridice. Nu am pe nimeni care să mă aștepte acasă. Nu am pe nimeni care să lupte pentru mine. Și printre noi mulți care zâmbesc, dar în inimă spun zilnic:

„Nu am om...”Poate bătrânul uitat de copii. Poate femeia care plânge în tăcere. Poate tânărul neînțeles de familie. Poate sufletul care se roagă singur noaptea. Și poate chiar tu.

Când nu mai ai om pe pământ, îl ai pe Dumnezeu coborât din cer. Când nimeni nu te ascultă— El ascultă. Când nimeni nu te vede— El vede. Când nimeni nu te ridică— El te ridică. Când nimeni nu te iubește— El te iubește până la Cruce.

Durerea fratelui meu este și durerea mea. Poate că lângă tine este cineva care nu mai poate. Poate că pentru cineva,
mântuirea începe cu o vizită, cu un telefon, cu o îmbrățișare, cu o vorbă bună, cu o mână întinsă.

La încheierea acestei meditații vă doresc să fiți binecuvântați și vă îndemn să medităm la versurile scrie de Licuța Pântia:

”Unii vor iubire, alţii vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alţii doar o umbră unde să nu-i plouă,
Unii să audă, alţii să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Unii-ar vrea o mamă, alţii-ar vrea un tată,
Unii haine scumpe şi pantofi mai mulţi,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculţi,
Unii vor un munte, alţii vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,
Unii vor avere, faimă, bogăţii,
Alţii sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alţii doar să uite ceea ce-au iubit…
Pelerini prin lume între nu şi da,
Fiecare suflet are rana sa !
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit !
Luptă pentru tine, uşurează-ţi chinul,
Iar de nu se poate, să-ţi accepţi destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!”

Hristos a Înviat!

Pr. Vasile Beni.