Părintele Vasile Beni: Dumnezeu îl caută, îl află și îl vindecă pe omul bolnav

Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă……

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!  

      Textul Evangheliei la Duminica  a patra după Învierea Domnului:  „În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când emple, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în emple și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos”(Ioan V, 1-15).

Dragii și bunii noștri credincioși!  Hristos a Înviat!

       Din textul acestei Evanghelii am putea să observăm cum într-o cetate agitată, într-un colț ascuns lângă o scăldătoare, trăia un om neștiut, uitat de lume.Trecuseră 38 de ani de când spera că viața lui se va schimba. Se încrezuse în oameni, dar toți îl lăsaseră. A văzut cum alții primeau ajutor, el nu. A ajuns să nu mai aștepte nimic, nici pe nimeni.

       Până într-o zi, a apărut Cineva pe care nu-L ceruse, dar de care avea cea mai mare nevoie. Acest Om nu i-a oferit ajutor ca ceilalți – nu l-a dus în apă, nu i-a dat promisiuni, ci doar o întrebare simplă: „Vrei să te faci sănătos?” Omul nici nu știa ce să mai răspundă. El voia dar nu mai putea. Nu mai avea nici speranță, nici om.

     Am putea învăța că Dumnezeu nu vine când avem oameni, ci când nu mai avem pe nimeni — ca să știm că e doar harul Său Și atunci, un Cuvânt a fost suficient. Nu s-a auzit zgomot. Nu s-a mișcat apa. Dar s-a mișcat ceva în sufletul acelui om. A crezut. S-a ridicat. A umblat.        

     Din această minune învățăm că atunci când nu avem pe nimeni, putem să fim încredințați că Dumnezeu este suficient. El vine la noi în momentele de nevoia noastră și ne dă vindecare, mângâiere și speranță. „Doamne, nu am om, dar am pe Dumnezeu” este o mărturie a credinței în puterea Lui de a ne ridica din orice stare de suferință și de a ne transforma viața.

                     În Evanghelia de astăzi Iisus este cel care merge şi îl caută, îl află şi îl vindecă pe cel bolnav de foarte multă vreme, ca şi dovadă că atunci când suntem părăsiţi de oameni şi chiar şi de cei apropiaţi, nu suntem părăsiţi, nu suntem uitaţi de Dumnezeu. Paraliticul nu avea om care să-l ajute. Dar avea un OM – Omul Dumnezeu, Iisus însuşi. Şi de aceea cred că potrivit ar fi la încheiere să mă opresc la versurile scrise de Licuţa Pântia şi care spun aşa:

Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,

Unii vor un munte, alții vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alții doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!  Amin.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile! 

                                                 Pr. Vasile Beni