Pr. Vasile Beni: Ce ne dorim de la viață

Fii cu gânduri bune și să crezi mereu

Când nu vine nimeni vine Dumnezeu

Să nu ne pierdem nădejdea

De multe ori suntem părăsiți de oameni sau chiar și de cei dragi dar nu suntem niciodată  părăsiți de Dumnezeu

        Textului Evangheliei la Duminica a patra după Sfintele Paști:,,În vremea aceea, fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăceau mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Pe acesta, văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus: voieşti să te faci sănătos? Răspuns-a Lui Bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns: Cel care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este cel care l-a făcut pe el sănătos”(Ioan 5,1-15).

Dragii noștri credincioși!

Hristos a Înviat!

         Dintre toate darurile cu care suntem înzestrați de Bunul Dumnezeu cel mai de preț este sănătatea.

         Pentru fiecare dintre noi există o listă a priorităților în viața de zi cu zi. Pentru cel care este bolnav, să se facă sănătos. Pentru cel care este în călătorie,  să ajungă cu bine la destinație. Pentru cel care este în fața unor examene, să le treacă foarte bine și exemplele pot continua.

          Evanghelia de astăzi pune în fața ochilor noștri sufletești o minune săvârșită de către Mântuitorul a unui om care era bolnav de 38 de ani.

        Dacă în primele două duminici de după Înviere Iisus se arată apostolilor și femeilor mironosițe, ca să-I încredințeze că a Înviat cu adevărat, în duminica a 4-a după Sfintele Paști își arată Dumnezeirea, vindecându-l pe omul pe care nu-l mai ajuta nimeni și încă de mult timp.  

        De multe ori ne simțim și suntem părăsiți de oameni sau și chiar și de cei dragi dar nu suntem niciodată părăsiți sau abandonați de Dumnezeu.

       Este adevărat, trăim într-o perioadă în care așa cum spunea Steinhardt – „Lumea afecțiunii este înlocuită de cea a concurenței” și cea mai grea boală este singurătatea, pentru că există o singurătate a copiilor, pentru că părinții petrec prea puțin timp cu ei; există o singurătate a adolescenților care se simt că nu sunt înțeleși; există o singurătate în căsătorie, pentru că soții se simt de multe ori străini; dar există și singurătate a oamenilor bătrâni care se simt abandonați și inutili. Și cu toate acestea am putea să spunem că există cineva care ne vede, ne cunoaște necazul și ne ajută și acela este Dumnezeu.

Despre patru lumânări se spune  că ardeau încetișor și, dacă ascultai cu atenție, puteai chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus:

– Eu sunt Pacea. În ziua de azi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.

– Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard… Când a terminat de vorbit și aceasta s-a stins.

– Eu sunt Iubirea. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor…

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.

-Voi ar trebui să fiți mereu aprinse…

Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:

-Nu-ți fie frică, atâta timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Nădejdea! Să zicem mereu: Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime sfântă slavă Ţie!
 

        Ce ne dorim de la viață

Versurile unei frumoase poezii Unii și alții, de Licuța Pântia ne spun ce își doresc oamenii:

,,Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Unii ar vrea o mamă, alții ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,

Unii vor un munte, alții vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alții doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!” Amin!

Pr. Vasile Beni