Pr. Vasile Beni: În faţa greutăţilor vieţii să avem Răbdare şi Nădejde

Textul Evangheliei la Duminica a patra după Paşti: ,,În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi, ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos” (Ev. Ioan 5, 1-15).

Dragii noştri credincioşi!

Hristos a Înviat!

Evanghelia acestei Duminici ne descrie cum un om bolnav de 38 de ani aştepta cu răbdare şi nădejde că într-o zi se va face sănătos. Să ne oprim în cele ce urmează la cele două virtuţi importante pentru viaţa fiecăruia dintre noi, aplicabile contextului actual.

1.Ce este Răbdarea. Este acea calitate care ne permite să depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală dar şi materială. În acest aspect al ei, răbdarea este strâns legată de speranţă, de credinţa că vom fi capabili să trecem peste piedicile din prezent şi că viitorul ne va aduce succesul. Deci, înainte de toate, răbdarea implică o încredere puternică în capacităţile noastre şi mai ales încredere în voinţa lui Dumnezeu, având înţelegerea faptului că totul în acest univers se petrece potrivit voinţei Lui.
În Vechiul Testament răbdarea este amintită în multe proverbe, între care şi acesta, care arată puterea răbdării „Un om răbdător este mai bun decât un războinic, căci cel care îşi păstrează calmul, acela va cuceri oraşul” (Pildele lui Solomon16:32).
În tradiţia creştină răbdarea este una dintre cele şapte virtuţi. În epistola către Galateni răbdarea este trecută în rândul „roadelor duhului”: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşenia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5:21-23).

2.Ce este Nădejdea. Așteptarea temeinică a împlinirii unor dorințe sau a unor făgăduințe. Nădejdea este unul din atributele omului credincios și una dintre virtuțile teologice, alături de credință și dragoste. Nădejdea sau speranța este un dar cu care ne naștem, un dar al Duhului Sfânt, o forță spirituală pe care o dobândim prin credință și o întărim prin iubire. Este o ancoră a sufletului care îl face tare și puternic în fața necazurilor și greutăților acestei vieți.
Nădejdea o întâlnim pretutindeni în lumea aceasta. Nădejdea sau speranța o întâlnim mai întâi lângă leagănul copiilor în ochii mamei care așteaptă să crească mare și să fie sănătos. O întâlnim în inimile tinerilor care se avântă în viață, iar în Evanghelia de astăzi, lângă patul bolnavului care așteaptă să se facă sănătos. Nădejdea o întâlnim în celula întemnițatului care se gândește și se mângâie în sufletul său că într-o zi va primi poate iertare și eliberare. Nădejdea sau Speranţa o întâlnim în inimile martirilor care își văd răsplata la Dumnezeu, dar şi în rugăciunile înălțate și îndreptate către cer. Peste tot am putea spune că ne întâlnim cu virtutea sfântă a nădejdii.

La un moment dat, Fericitul Augustin s-a întâlnit cu un creștin care era foarte necăjit, foarte deprimat, aproape căzut în deznădejde. A stat de vorbă cu el și i-a spus un cuvânt care rămâne valabil pentru toți creștinii „cântă și mergi înainte, pentru că la capătul drumului te așteaptă Dumnezeu” (ÎPS Andrei, Spritutalitate creștină –pe înțelesul tuturor, Alba Iulia, 2002, pag.127).

Spre final vreau să mă opresc la două învăţături care ne sunt de mare folos în faţa greutăţilor vieţii şi care aparţin Părinţilor Bisericii:
a. Părintele Ilie Cleopa îi sfătuia pe cei care aveau necazuri să aibă:,,Răbdărică, răbdare, răbdăroi” şi iarăşi de la început.
b. b.Sfântul Ioanichie cel Mare: „Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime sfântă slavă Ţie! Amin!