Liviu Petrina, răspuns lui Ioan Alexandru

La 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a poetului Ioan Alexandru, prietenul său Liviu Petrina a realizat o carte care comemorează întâiul sfert de veac de posteritate a marelui poet. Este vorba de volumul "Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem?" subintitulat "comemorarea unui sfert de secol de la plecarea sa. O inițiativă de Liviu Petrina", de fapt, cartea cu acest titlu se găsește la ediția a doua, întâia fiind apărută la 25 decembrie 2021 când poetul ar fi împlinit 80 de ani.

În cuvântul înainte la prima ediție, subtitlul " ioan Alexandru- om creștin naționalist luminat", liviu Petrina îi faci un portret cu venitul lui cetății care a fost marele poet; " poet-artist naționaliști luminat, om politic creștin democrat deschizător de drumuri, ioan Alexandru este unul dintre marii bărbați ai Neamului românesc". Tot atunci a apărut, la editura maritain și un volum intitulat "Imne", selecția aparținând doamnei Ulvine Alexandru, soția poetului.

Cartea omagiu conține răspunsurile unor oameni de cultură sau politici români la cele trei întrebări adresate: "Cum l-ați cunoscut pe Ioan Alexandru?; Întrucât întâlnirea cu dânsul v-a impresionat/ influențat?; Ce rol vedeți pentru modelul Ioan Alexandru în viața spiritual[ă și politică a României de azi și de mâine?"

Răspunde cu mare căldură poeta Ana Blandiana, colegă de an cu Ioan Alexandru la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, și evocă două-trei întâlniri poeticești în care Ioan Alexandru a citit poezie și a impresionat în mod deosebit auditoriul. Își amintește Ana Blandiana că era o poezie nouă, viguroasă:"... Poeziile erau neobișnuite, nu semănau cu nimic, păreau să trăiască în sine, ardente, încrâncenate, explozive." S-au întâlnit apoi, la Berlin, unde l-a vizitat pe Ioan Alexandru bolnav; au plâns amândoi, iar momentul:"...a rămas pentru mine sâmburele tragic al ultimei întâlniri cu Ioan Alexandru"(Ana Blandiana). Criticul literar Ion Buzași și-l amintește foarte tânăr:" venise de la un liceu de elită din Cluj Gheorghe Barițiu, și ca elev încă se bucura de aprecierea și stima colegilor ca poet"; în continuare, buza și procedează la un expozeu în atmosferei de la “Tribuna”, “Steaua” cerneaclurile la care au participat împreună și o scurtă privire a operei sale literare. De-a dreptul emoționant este textul evocator al arhiepiscopului Dunării de Jos, Înaltpreasfinția Sa Casian, din care cităm:" ca un al Iosif a devenit un profet pentru necredincioși, convertind fără ură și părtinire pe oricine de la întuneric și răutate la pacea lăuntrică și la Lumina lină". Marele cărturar Mihai Cimpoi, academician al Republicii Moldova, crede că: " în lumea de azi, când are loc o relativizare a valorilor (primejdiile la care ne atenționa și Eminescu), Ioan Alexandru are meritul capital de a reabilita sacru și a ne convinge că este valoarea supremă." Din același areal și tot de la Academia Moldovei, Nicolae Dabija îi dedică un text amplu, în care evocarea întâlnirilor cu poetul din Topa mică se împletește cu considerațiile asupra operei și omului de o rară căldură-omenie și patriotism. "Unul dintre cei mai străluciți poeți pe care le-a dăruit acest secol limbii române se numește Ioana Alexandru", socotește academicianul Nicolae Dabija. Nu uităm din galeria celor care le evocă în carte pe poetul din Topa Mică pe Mircea Druc, fostul Prim Ministru al Republicii Moldova, nici pe marele artist Dumitru Fărcaș care reproduce, de drag, ”Imnul Transilvaniei”, tot astfel, Tudor Gheorghe reproduce poezia "Lumină lină". Grigore Leșe: " Ioan Alexandru a dispărut ca fumul de tămâie după ce a sfințit locul; el a ieșit dintr-o ordine și a intrat într-o altă ordine." poetul și criticul Mircea Măluţ semnează o interesantă radiografie critică, sub titlul  "O remarcabilă fenomenologie lirică", tot astfel, scriitorul Ioan Papuc trece în revistă momente importante ale parcursului literar-Ioan Alexandru. Diplomatul Pavel Suian îl consideră "Poetul, apostolul și revoluționarul Neamului Românesc", într-un text amplu, cu referințe, atât literare, cât și politice (din țesătura post 89). Inginerul, creştinul Mircea Taloș, dorește să-l întâlnească pe poet după Judecata de apoi. Nimic mai emoţionant. "Amin". Laura Petrina-Sigarteu și Liviu Petrina a fost prietenii familiei poetului între atât, încât vizitându-l la Berlin, Ioan Alexandru l-a îmbrățișat și a spus: "Liviule, tu ești România mea!" Scriitorul Titus Vâjeu a "văzut în Ioan Alexandru o Făptură Incandescentă", iar acad. Grigore Vieru titrează "luminoasa memorie a marelui poet Ioan Alexandru".

Cartea se încheie cu un miraculos dialog poetic peste Prut, dar în interiorul limbii române, cu poeziile "Casa părintească", semnate de cei doi mari poeți români, trecuți la cele veșnice.

Inițiativa este numai un semn de preţuire pentru un prieten drag, ci un fapt de cultură naţională, de comemorare a unui poet patriot care merită acest gest de civilitate, la înălţimea condiţiei patriotice şi civic-intelectuale a lui Liviu Petrina.

Victor ŞTIR