O viață închinată școlii - profesorul Matei Mureșan

Au trecut douazeci de ani de când  profesorul  Mureşan Matei a trecut în veșnicie.

Ar fi păcat și nedrept ca valul uitării să se așeze peste acei profesori care au ctitorit oamenii de azi, care au educat generații de elevi în spiritul cinstei și corectitudinii, findu-le model de verticalitate morală în perioada lor de formare.

Un astfel de profesor a fost domnul Mureșan Matei. S-a născut în 1933, în județul Bistrița-Năsăud, într-o familie de țărani credincioși care au acceptat orice sacrificiu ca să poată face carte unul dintre fiii lor. A fost absolventul facultății de Științele Naturii, promoția 1958, din cadrul Universității Babeș-Bolyai,  aproape patruzeci de ani în slujba școlii, din 1960 până în 1999, ca profesor, îndeplinind și funcții de director adjunct, director, inspector școlar. A trăit cu fiecare generație care s-a succedat la Liceul Industrial din Beclean – devenit, în 1994, Colegiul Național Petru Rareș - dăruirea întru adevăr și frumos.

Fragmente din citatele cu care își începea ora de biologie, metodele, schemele, desenele care facilitau înțelegearea atâtor noțiuni, cât și a relațiilor dintre ele, experimentele științifice și tabelele recapitulative mi-au rămas vii în memorie.

Ținuta domnului profesor era impecabilă - discreția și distincția îl caracterizau, avea în ființa lui acel aristocratism didactic care îl impunea ca model de conduită intelectuală. Tonul mereu calm și încurajator, răbdarea de a se face înțeles, arta de a asculta, arta de a-i face pe elevii lui să învețe au deschis valențe sufletești nebănuite, din care au izvorât profesiiile și educația atâtor elevi. Prin harul și tactul pedagogic a investit în elevii care aparent nu promiteau, i-a intuit și cu o aplecare plină de entuziasm i-a atras spre domeniul biologiei, formându-i și dezvoltându-i spre a participa cu ei la olimpiadele școlare municipale, județene și naționale.

La fazele județene ale olimpiadelor a pregătit peste 120 de elevi, care s-au remarcat prin obținerea a 36 de premii (I, II, III) și 58 de mențiuni. În intervalul de timp 1975-1990 a deplasat la faza națională a concursului de biologie 32 de elevi, mai ales din clasa a XI-a, din care zece au obținut premii și mențiuni. Însoţitor al loturilor olimpice naţionale şi membru în Comisia naţională de corectare a lucrărilor, a fost nu numai profesor dăruit trup şi suflet elevilor săi, ci şi mentorul şi îndrumătorul spiritual al acestora în excursiile educative făcute de-a lungul anilor în oraşele care au găzduit olimpiadele de biologie: Baia-Mare, Timişoara, Cluj-Napoca, Tulcea, Iaşi, Bucureşti, Piteşti, Sibiu, Galaţi, Craiova, Bacău, Târgu-Mureș și altele.

De remarcat că această muncă totalizând sute de ore realizate în afara catedrei nu a avut vreun însemn material în acea vreme; neexistând salarii sau gradații de merit, răsplata nu putea fi cuantificată. Ea, insă a fost  în elevii care au devenit agronomi, doctori, ingineri, profesori.

O scurtă relatare ne-ar permite să înțelegem rolul domnului profesor în destinul profesional al multora dintre elevii săi. Un oarecare elev, provenit din unul din satele din împrejurul Becleanului, a fost observat de domnul profesor în special pentru îndemânarea practică și minuozitatea de care dădea dovadă la lucrările practice, apoi prin tactul său pedagogic l-a încurajat în permanență, sădit încredere în el, a presimțit și intuit potențialul ascuns al acestuia. Pregătindu-l cu răbdare și cultivându-i setea de cunoaștere, îndrumându-l, acesta a dat la Facultatea de Medicină, unde biologia, respectiv anatomia omului, era una din disciplinele determinante. Astăzi este un foarte bun medic în Germania. Și-a vizitat profesorul care i-a marcat viața în repetate rânduri și odată l-am auzit spunându-i: cum să vă răsplătesc, domnule profesor, pentru ce aţi făcut pentru mine?

Fericirea deplină, mulţumirea şi satisfacţia profesorului erau depline la auzul acestor vorbe.

Nu aş putea să nu amintesc de acţiunile întreprinse de domnul profesor în cadrul cercului de biologie, valorificând prin aceasta preocupările individuale cu cele colective în cadrul unei echipe. Studierea şi ocrotirea florei ornamentale locale din parcul dendrologic din oraşul Beclean, precum şi ceea ce a mai rămas din parcul castelelor feudale constituiau temele întâlnirilor din natură cu elevii săi.

Este greu să ne imaginăm poate, acum modul în care a funcţionat şcoala în perioada comunistă. Şi ar fi nedrept să o subevaluăm. Au fost multe licee care au constituit un reper autentic al calităţii în educaţie prin profesorii care au garantat acest fapt. Unul dintre ei a fost profesorul Mureşan Matei.

Amintirea vie frumoasă, pe care a lăsat-o în memoria afectivă a elevilor însoţită de tonul cald, calm   nu o va  putea  şterge  timpul. Moştenirea sa rămâne în fapte, în cuvintul care zideşte, în oameni.

                                   Prof. Cutui Camelia