Pr. Vasile Beni: Către Născătoarea de Dumnezeu acum să alergăm și să zicem ajutorului omenesc nu ne încredința, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu

Sunt cuvinte pe care le rostim, citim, cântăm la slujba Paraclisului Maicii Domnului, rugându-ne celei care a plâns, a fugit în pribegie, a stat sub Cruce, și știe durerea fiecărui suflet…

            Dragii și bunii noștri credincioși!

          Începem cu ajutorul bunului Dumnezeu o perioadă specială a anului bisericesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, perioadă în care prin post și rugăciune încercăm să devenim mai buni, dar și o perioadă în care în sfintele biserici se înalță rugăciunii stăruitoare către Maica Domnului. Sfântul Ioan Damaschin vorbind despre rugăciunile îndreptate către Maica Domnului spunea: „La Tine alergăm, Maica lui Dumnezeu – că nu e altă nădejde”.

        „Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm, noi păcătoșii și smeriții!” Dar de ce „să alergăm”? De ce nu zicem: „să ne rugăm”, „să privim”, „să cerem ajutor”? Pentru că atunci când inima e rănită, omul nu mai merge – aleargă. Alergăm la doctor când e urgență. Alergăm la pompieri când casa arde. Alergăm la Dumnezeu când sufletul ne e în flăcări. Iar cea mai grabnică ușă deschisă către Dumnezeu este Maica Lui.

Când să alergăm către Maica Domnului, ne oprim doar la câteva exemple:

     1. Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm... când păcătuim. Omul păcătos se ascunde. Se rușinează. Se simte murdar. Dar tocmai atunci trebuie să alerge către Maica Domnului. De ce? Pentru că ea nu ne judecă, ci ne înfășoară cu blândețe. Cine altcineva, dacă nu o mamă, mai poate primi cu iubire un fiu care a greșit de atâtea ori? Maica Domnului nu ne încuie ușa. Dimpotrivă, ne așteaptă în pragul pocăinței cu brațele întinse și ne spune: „Nu te teme! Îl voi ruga pe Fiul Meu și pentru tine...”

 2. Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm când ne e greu. Când nu mai avem cu cine vorbi, când lacrimile nu le mai înțelege nimeni, atunci trebuie să alergăm în fața icoanei ei.
Pentru că ea ne ascultă fără să ne întrerupă, ne mângâie fără să ne certe și ne înțelege fără să-i spunem prea multe. Atât să zici: „Maica Domnului, nu mai pot! Ajută-mă!” și să știi că ea deja a început să mijlocească. Niciodată nu a rămas cineva nerăsplătit pentru lacrimile vărsate în fața icoanei Maicii Domnului.

3. Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm în toate zilele vieții noastre. Nu doar când ne e rău, ci și când ne e bine. Nu doar în posturi, ci în fiecare zi. Să-i spunem dimineața: „Mulțumesc, Maica Domnului, că m-ai păzit în noaptea ce a trecut. Să-i spunem seara: Ocrotește-mă și pe mine, și pe cei dragi ai mei. Să-i spunem în necaz: Te rog fii cu mine, că nu pot singur. Să-i spunem în bucurie: Îți mulțumesc că m-ai învățat ce înseamnă să fii iubit”.

 4. Ajutorului omenesc nu ne încredința, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ci primește rugăciunea robilor Tăi. Cred că fiecare dintre noi constatăm că ajutorul omenesc e limitat. Omul te ajută până la un punct. Te poate sprijini material, te poate încuraja, îți poate spune o vorbă bună. Dar când vine vorba de suflet, de vindecare lăuntrică, de iertare, pace și viață veșnică – atunci omul se oprește. Numai Dumnezeu și cei ce sunt aproape de El pot trece dincolo de ce e omenesc. Și cine este mai aproape de Dumnezeu decât Maica Lui?

 5. Când oamenii ne părăsesc, Maica Domnului rămâne. Sunt momente în viață când prietenii se răresc. Rudele se îndepărtează. Iar unii, care ieri te lăudau, azi te ocolesc.

Dar Maica Domnului nu se rușinează de noi. Nu ne uită. Nu ne abandonează, chiar dacă toată lumea ne întoarce spatele. Ea nu pleacă nici când cădem în păcat, nici când suntem disprețuiți, nici când suntem slabi. Ea rămâne și se roagă pentru noi.

   6. Ajutorul omenesc dezamăgește, dar ajutorul Maicii Domnului mântuiește. Câte promisiuni omenești nu s-au frânt? Câți oameni nu ne-au spus „Te ajut” – și apoi s-au făcut nevăzuți? Dar niciodată nu s-a auzit ca cineva să fi strigat către Maica Domnului și să nu fi primit ajutor. Sfântul Grigorie Palama a spus:„Către Maica Domnului alergă și cei sănătoși, și cei bolnavi, și cei păcătoși, și cei drepți, și toți primesc – nu după vrednicia lor, ci după mila Ei.”

 7. Ce înseamnă cu adevărat această rugăciune?„Ajutorului omenesc nu ne încredința.”Înseamnă: „Nu ne lăsa, Maica Domnului, în voia întâmplării. Nu ne lăsa în mâinile oamenilor, care uneori uită, greșesc, sau ne rănesc. Tu, care ești mai mult decât orice mamă, decât orice prieten, decât orice ocrotitor – rămâi cu noi!”

Pilda: Maica Domnului şi copilul milos. Un copil, rămas orfan de amândoi părinţii, a fost crescut de un unchi de-al său, care îi purta de grijă, îi cumpăra haine şi îi dădea să mănânce. De la un timp însă unchiul a observat că după ce mânca, micuţul lua o bucată de pâine, plecând de acasă cu ea spre curtea bisericii. Acolo, la poarta bisericii se afla o icoană mare, pe care era zugrăvit chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Copilul credea că Iisus din icoană este viu şi că îi este foame şi Lui şi nu avea ce să mănânce. De aceea venea în fiecare zi la El şi îi aducea o bucăţică de pâine pe care o punea lângă icoană. Într-o zi unchiul îl certă, întrebându-l pe nepot unde duce pâinea în fiecare zi. Copilul îi răspunde că  în curtea bisericii este un copil sărac, care n-are ce mânca şi lui îi duce pâinea. Crezând că este vorba despre un copil ştrengar din sat care îl amăgeşte ca să-i ducă mâncare, unchiul îi zise cu asprime:   - Dacă este aşa du-te la acest copil să-ţi dea să mănânci că eu nu-ţi mai dau. Bietul prunc, plângând veni la Biserică, în faţa icoanei, zicând pruncului Iisus: „Mititelule, sunt tare flămând şi unchiul nu îmi mai dă de mâncare. Dă-mi te rog o bucată de pâine că şi eu ţi-am dat când am avut”. Şi se spune că Maica Domnului s-a făcut vie şi a scos o pâine de sub omofor şi i-a dat-o băiatului zicând: „Ia această pâine din care să mănânci tu şi urmaşii urmaşilor tăi” (Din cartea: Rugăciuni şi poezii pentru copii, Editura Lumină din Lumină, p.171). Închei cu frumoasa poezie Rugăciune a poetului Eminescu care spune:

”Crăiasă alegându-te / Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire / Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată / Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată, / Și pururea fecioară,  Marie!

Noi, ce din mila sfântului / Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor, / Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri, / Regină peste îngeri,
Din neguri te arată, / Lumină dulce clară,
O, maică prea curată / Și pururea fecioară,  Marie!”

Vă doresc un post cu mult folos duhovnicesc, să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni.