Pr. Vasile Beni: Maica Domnului este mama care cunoaşte nevoile fiecărei familii

Maica Domnului este mama care cunoaşte nevoile fiecărei familii.
Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată/ Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,/ Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,/ Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,/ Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,/ Lumină dulce clară,
O, maică prea curată/ Și pururea fecioară,
Marie! (Mihai Eminescu)

Dragii noştri credincioşi!
Ziua de 15 august a fiecărui an este înscrisă în calendar ca fiind sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, iar troparul glasului de la această sărbătoare ne spune: ,,Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.
Multe şi frumoase ar putea fi învăţăturile la care ne-am putea opri la această sărbătoare. Dacă ne gândim în primul rând la învăţătura Bisericii despre Maica Domnului care ne spune că este:,,Pururea Fecioară, rugătoare permanentă, mijlocitoare neîncetată şi născătoare de Dumnezeu sau Teotokos. Precum şi faptul că Tatăl a ales-o, Fiul S-a întrupat, iar Duhul Sfânt a adumbrit-o. Însă în meditaţia de astăzi aş dori să mă opresc la trei învăţături:
1. Câteva dintre minunile care s-au petrecut la Adormirea Maicii Domnului. Viața Maicii Domnului pe pământ este un șir de minuni ce se întind de la naștere până la mutarea sa la cer. Două sunt minunile mari sau momentele de vârf din viața Maicii Domnului: Minunea întrupării sau momentul Bunei Vestiri şi minunea Adormirii ei, când Preacurata e înăl¬țată la cer cu trupul. E bine de ştiut că atunci când Maica Domnului a adormit s-au petrecut mai multe minuni: Sfântul Arhanghel Gavriil, îi aduce vestea minunată a mutării ei la cer; venirea pe norii cerului a celor doisprezece apostoli; venirea Mântuitorului Hristos, pentru a duce la cer sufletul preacuratei Maicii Sale; prezența norului luminos care a învăluit sicriul cu trupul Maicii Domnului spre a nu fi profanat de fanatici; prezența îngerilor lui Dumnezeu, care, învăluiți de acest nor, împreună cu apostolii, ierarhii, preoții și creștinii prezenți, cântau cântările slujbei de înmormântare; tăierea mâinilor preotului evreu Atonie și apoi vindecarea lor; venirea pe nori a Sfântului Apostol Toma, la trei zile după îngropare; descoperirea mormântului gol, arătarea în văzduh a Maicii Domnului, care la trei zile după îngropare a fost înviată de către Fiul ei și înălțată cu trupul la cer.
2. Ce poate să facă Maica Domnului pentru noi? Ca unei mame, putem să-i spunem totul: ofurile, necazurile, dezamăgirile, neîmplinirile. În Cana Galileii, Iisus, Fecioara Maria şi ucenicii participă la o nuntă. Acolo se termină vinul. Maica Domnului nu-i adresează nicio rugăminte lui Iisus ci îi aduce în faţă lipsa. Iisus face prima minune. Preface apa în vin. Gustă din acel vin şi constată că au ţinut vinul cel bun la urmă. De ce a fost mai bun? Pentru că darul şi harul lui Dumnezeu, pe care-l primim la mijlocirea Maicii Sfinte este mult mai bun, mai valoros. Ce poate sau cât poate să facă Maica Domnului învăţăm că, dacă la intervenţia nu la rugăminte planul de mântuire a fost grăbit nu schimbat, cu atât mai mult celor care o vom lăuda prin cântări şi rugăciuni.
3. Cu ce gând trebuie să ne rugăm Maicii Domnului? Cu convingerea că ori de câte ori ne vom ruga, Fecioara Maria va şi lua durerea, necazul, lacrima, neîmplinirea fiecăruia şi le va duce Fiului Său. Tot ce ne apasă este prezentat Fiului ei în cer: iar cei bolnavi pot găsi sănătate, cei învrăjbiţi pot afla pacea, cei supăraţi pot găsi bucuria – trebuie doar să credem ceea ce poate face Fecioara Maria pentru fiecare în parte.
Cristofor Columb, când a pornit pe drumul descoperirii Americii, s-a îndreptat spre oraşul unde se născuse pentru a cere ajutor. Merge la regele Portugaliei care nu-l ascultă, la regele Spaniei fără folos. Văzând că nimeni nu-l ascultă şi-a îndreptat gândul şi glasul către Regina tuturor şi a căzut în genunchi în faţa icoanei sfinte din oraşul Sevilia şi s-a rugat: ,,O, Fecioară, eu vreau să descopăr noi ţări dincolo de ocean pentru ca şi acolo să fie dusă crucea şi să fie împărtăşită lumina credinţei creştine, dar regii pământeni nu mă ajută, nu mă susţin, de aceea vin la tine sfântă Fecioară, mijloceşte la dumnezeiescul tău fiu, ca să mişte inimile oamenilor şi să-mi dea ajutor. Rugăciunea i-a fost ascultată, fiindcă a primit ajutor de la regina Isabela. Pe corabie a botezat-o ,,Santa Maria” şi astfel a ajuns aşa cum şi a dorit să se întâmple, să ducă credinţa creştină în pământul îndepărtatei Americi.
Avem aici răspunsul la rugăciunea din Paraclis: ,,Către născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm”, sau ,,ajutorului omenesc nu ne încredinţa ci singură ne apără şi ne mântuieşte”.
Închei cu versurile lui Vasile Militaru: ,,Preacurată Maică, pururea fecioară
Sufletul din mine nu-l lăsa să moara
Ci trimite-l sfântă peste el, de sus
Mila ta cea mare, mila lui Iisus

Îngeri împrejuru-mi fă ca să se-adune
Să-mi arate calea către bine
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei,

Plin de umilinţe şi de-adânci suspine,
Sufletul la tine vine să se-nchine
Mila ta din ceruri peste el coboară
Maică preacurată, pururea fecioară!”
Pr. Vasile Beni