Pr. Vasile Beni: Postul și Paraclisul Maicii Domnului sunt aripile care ne apropie mai mult de Dumnezeu

Am venit, Măicuță, să te mai vedem, să-ți spunem necazul pe care-l avem

Maica Domnului și copilul milos

          Dragii noștri credincioși!

Ziua de 1 august a fiecărui an este înscrisă în calendarul nostru creștin ca fiind ziua în care începe postul Adormirii Maicii Domnului și în această perioadă în biserici se oficiază sluja paraclisului. Să ne oprim foarte pe scurt la cele amintite în titlu.

    1.Postul. Știm încă din copilărie că postul este  abținerea de la mâncărurile de dulce, băuturile alcoolice și de la fapte rele. Și fiecare dintre noi ar trebui să fim conștienți că un post însoţit de păcate nu este auzit şi că postul adevărat este cel al sufletului. 

Sfântul  Ioan Gură de Aur spunea: „Dacă nu îţi schimbi viaţa la ce mai posteşti?, schimbarea bucatelor nu ajută la nimic”. Și poate ne întrebăm cum să postim? Răspunsul este simplu: Cu ochii să nu vedem toate la aproapele, cu urechile să nu auzim răul, cu trupul să renunţăm la alcool, fumat, sau  la tot ce este sau ne face rău

       De ce ar fi bine să postim? Multe ar fi motivele:  În primul rând pentru că suntem sănătoși și avem un serviciu, pentru ajutor la şcoală, pentru căsnicie fericită, pentru mulţumire că Dumnezeu ne ţine în viaţă și exemplele pot continua.

     2. Paraclisul. Cuvântul grecesc parachlisis înseamnă invocare, chemare, rugăciune, mijlocire a Maicii Domnului pentru noi. Paraclisele-Sunt slujbe asemănătoare acatistelor, prin care rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să se facă mijlocitoare a noastră pe lângă Dumnezeu, spre a ne izbăvi de necazuri și nevoi. 

       Iar  învățătura Bisericii noastre despre Maica Domnului ne spune că este: ,,Pururea Fecioară, rugătoare permanentă, mijlocitoare neîncetată și Născătoare de Dumnezeu sau Teotokos. Dar și faptul că Tatăl a ales-o, Fiul S-a întrupat, iar Duhul Sfânt a adumbrit-o

        Și pentru noi Maica Domnului, mijloceşte la Fiul ei şi de aceea ei ne adresăm în cele mai felurite chipuri, o invocăm, o cinstim şi o supra-venerăm. Numele ei este cel mai obişnuit nume ce se dă femeilor şi chiar bărbaţilor, icoana ei este purtată sub formă de medalioane sau e aşezată în case şi în biserici, artiştii îi dedică tablouri şi scriitorii poeme sau romane.

           În cult, în artă, în poezie, în muzică, în icoane şi în picturi, Maica Domnului apare drept Stăpâna noastră, Împărăteasa, Doamna şi Maica Vieţii care mijlocește pentru noi, iar lumea nu o părăsește.

     Prezenţa Maicii Preacurate în viaţa creştinismului aduce cu sine un imens spirit de umanitate. Creştinismul se dovedeşte a nu fi o doctrină rigidă, cu teorii şi speculaţii abstracte, datorită faptului că introduce în învăţătura lui o femeie şi o Maică mijlocitoare între noi şi Dumnezeu, cum spunea şi părintele profesor Dumitru Stăniloae, "cerul se umanizează, se sensibilizează, el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat de noi, căci în cer este o Maică ce stă alături de Dumnezeu având pe de-o parte, prin bunăvoinţa Lui, autoritate de Maică asupra Lui atunci când se roagă pentru noi, iar pe de altă parte, duioşie de Maică pentru greutăţile noastre”.

        De aceea în această perioadă este bine dacă putem să participăm la slujba Paraclisulu și ca unei mame, fiecare dintre noi putem să-i spunem totul: ofurile, necazurile, dezamăgirile, neîmplinirile. Așa cum priceasna bisericească ne spune: ,,Am venit Măicuță să te mai vedem , Să-ți spunem necazul pe care-l avem”. De aceea de fiecare dată când mergem la Biserică să avem convingerea că ori de câte ori ne vom ruga, Fecioara Maria va şi lua durerea, necazul, lacrima, neîmplinirea fiecăruia şi le va duce Fiului Său, iar ca exemplu scripturistic este momentul în care Maica Domnului mijlocește la nunta din Cana Galileii.

                Maica Domnului şi copilul milos

           Un copil, rămas orfan de amândoi părinţii, a fost crescut de un unchi de-al său, care îi purta de grijă, îi cumpăra haine şi îi dădea să mănânce. De la un timp însă unchiul a observat că după ce mânca, micuţul lua o bucată de pâine, plecând de acasă cu ea spre curtea bisericii. Acolo, la poarta bisericii se afla o icoană mare, pe care era zugrăvit chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Copilul credea că Iisus din icoană este viu şi că îi este foame şi Lui şi nu avea ce să mănânce. De aceea venea în fiecare zi la El şi îi aducea o bucăţică de pâine pe care o punea lângă icoană. Într-o zi unchiul îl certă, întrebându-l pe nepot unde duce pâinea în fiecare zi. Copilul îi răspunde că  în curtea bisericii este un copil sărac, care n-are ce mânca şi lui îi duce pâinea. Crezând că este vorba despre un copil ştrengar din sat care îl amăgeşte ca să-i ducă mâncare, unchiul îi zise cu asprime:   -Dacă este aşa du-te la acest copil să-ţi dea să mănânci că eu nu-ţi mai dau. Bietul prunc, plângând veni la Biserică, în faţa icoanei, zicând pruncului Iisus: „Mititelule, sunt tare flămând şi unchiul nu îmi mai dă de mâncare. Dă-mi te rog o bucată de pâine că şi eu ţi-am dat când am avut. Şi se spune că Maica Domnului s-a făcut vie şi a scos o pâine de sub omofor şi i-a dat-o băiatului zicând: „Ia această pâine din care să mănânci tu şi urmaşii urmaşilor tăi .(Din cartea: Rugăciuni şi poezii pentru copii, Editura Lumină din Lumină, p.171). Prin urmare, să ne rugăm, să o cinstim, să postim în cinstea Maicii Domnului, dar şi să vedem ce face Maica Domnului pentru noi. În încheiere mă opresc la versurile lui Eminescu:

„Noi cei din mila Sfântului/Facem umbră pământului/Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor,/ Ascultă-a noastre plângeri,/Regină peste îngeri;/Din neguri te arată,/Lumină dulce, clară,/ O,Maică Preacurară /Şi Pururea Fecioară/Marie!
Crăiasă alegându-te,/Îngenunchem rugându-te/Înalţă-ne, ne mântuie/Din valul ce ne bântuie./Fii scut de întărire /Şi zid de mântuire./Privirea-ţi adorată/Asupră-ne coboară,/, Maică Preacurată/Şi pururea fecioară, Marie!” Amin!

Pr. Vasile Beni