Damaschin POP-BUIA: Despre șopârle și altele, mai mult ori mai puțin ecologice

            Că echilibrul ecologic este serios afectat, mai corect, amenințat de ieșirea din această stare care asigură viețuirea noastră pe Planeta Albastră, este nu numai cunoscut, ci și des discutat. Încălzirea globală ocupa, până nu demult, locul întâi într-un top al temelor din presă. Iar un copil, precum Greta Thunberg, care la vârsta de 15 ani și-a început activitatea de militantă pentru ocrotirea mediului înconjurător, a fot recunoscută pe plan internațional prin Fridays for Future, ajungând atât de departe, încât să participe la conferințe mondiale din domeniul amintit, alături de șefi de stat, de președintele O.N.U. și alte figuri politice de mare calibru. Îmi aduc aminte că demonstrațiile tineretului, vinerea, aveau loc și în Germania, cu precădere în orașele mari. Nu o dată mi s-a întâmplat, în mașină fiind, să mă „lovesc” de străzi închise, respectiv cu panouri care indicau ocolirea, ca atâtor altora, participanți la trafic într-un oraș cu o populație de peste 600.000 de locuitori, câți numără Stuttgartul.

            Vremurile s-au schimbat aproape brusc, odată cu instalarea pandemiei, care ne-a schimbat viața tuturor. Iar după ce molima s-a dus pe pustii, a venit smintitul de șef de la Kremlin și a pornit mașina de război, prin invazia asupra Ucrainei, care, incredibil dar adevărat, se întâmplă aici lângă noi, și nici măcar nu dă semne că s-ar termina în curând. Mă abțin de la alte comentarii pe această temă. Și pentru ca totul să o ia razna 100 %, în SUA a fost ales, din nou, Trump, căruia nici cei mai dibaci analiști ai speciei umane, din punct de vedere politic, psihologic ori psihiatric, nu-i pot găsi un loc, spunând, mai cu toții, că el scapă unei catalogări, pentru simplu motiv că este imprevizibil. Atribute precum grandomanie, ori aroganță exagerată par mai degrabă eufemistice, dacă nu chiar nevinovate. Și asta pentru că el - care prin postul pe care îl ocupă, este persoana cu cea mai mare putere din lume – prin ceea ce întreprinde, este de-a dreptul imprevizibil, cu consecințe care pot ajunge nivelul de catastrofale pe plan mondial. Războiul din Orientul Mijlociu, care implică mai multe state, într-o zonă de zeci de ani fierbinte a planetei, vine să adaoge problemelor deja existente, o nouă dimensiune, iar intervenția acolo a americanilor, ordonată de șeful de stat, nu a adus nici pe departe la soluționarea conflictului, care iată, are consecințe grave la nivelul comerțului și aprovizionării cu țiței, inclusiv pentru țările producătoare, din cauza închiderii Strâmtorii Ormuz. Iar stări de fapt îngrijorătoare, precum, de exemplu, războiul civil din Sudan, abia mai găsesc ecou în presa audiovizuală. Și foamea, care face ravagii, cu precădere în Africa, așijderea. Și nici faptul că populația din America de Sud, într-o proporție importantă trăiește în sărăcie, stare de fapt întâlnită până mai ieri doar în Africa. În aceste vremuri copilul răsfățat al U. S. A. își „esprimă” alte dorințe, așa, pentru că așa îi trece dumnealui prin cap, și anume anexarea Cubei, a Groenlandei ori, culmea culmilor, a Canadei, țară cu o suprafață aproape egală cu cea a bătrânului continent.

            Pe acest fond aș vrea să surprind un pic contrastele, uneori izbitor de mari, caracteristice lumii în care trăim, cel puțin în Vestul Europei, o zonă geopolitică de importanță maximă, cel puțin dacă privim evoluția globală din punct de vedere istoric. Drepturile la care s-a ajuns aici, dobândite de-a lungul timpului cu sacrificiile de rigoare, sunt, o știm cu toții, mai mult decât remarcabile: abolirea sclavagismului, celebrul triunghi „Liberté, Égalité, Fraternité“ din vremea Revoluției Franceze, de asemenea, industrializarea, care a dus la ridicarea standardului de viață a populației, marile invenții din domeniul fizicii, chimiei ori a medicinii și multe altele, iar dacă venim mai aproape de prezent, egalitatea în drepturi în raportul bărbat-femeie (ori invers), până la liberalismul de natură religioasă ori confesională, iar mai nou și al celui de legalizare a căsătoriilor de tip homosexual.

            Ceea ce m-a îndemnat să scriu rândurile acestea este faptul că mie nu prea îmi iese la socoteală cum o astfel de societate, ajunsă într-un asemenea stadiu de dezvoltare, cade din când în când din anumite puncte de vedere într-o groapă săpată de ea înseși. Mă refer la legislație, și astfel ajung la ceea ce voiam să semnalizez. Grija uneori exagerată faţă de mediul înconjurător poate duce la un efect care se întoarce ca un bumerang asupra celui care l-a produs.

            Pe poteca pe care merg aproape zilnic la plimbare, de fapt pe lângă ea, se află, din când în când, mormane mai mici ,ori ceva mai mari, de vreascuri uscate (la Maieru le numeam găteje). Să tot fie vreo doi ani, dacă nu trei, de când ele însoțesc drumeagul. Soția îmi zice, cândva pe când ieșisem împreună la o tură, să știi că trebuie să fie o explicație, să ascundă o simbolistică, dar de găsit nu o găseam niciunul. Până astăzi când descoperim această tablă:

Așa da, acuma aveam informația: este o ispravă făcută de administrația locală, în vederea asigurării unui habitat propice șopârlelor de gard. Mă rog, aflu acuma că există și astfel de șopârle, de gard. De ce nu?, ne-am spus, căci amândoi știam, ca și dumneavoastră, că multe specii de viețuitoare sunt amenințate de dispariție.

            Ok, asta a fost cazul normal, cunosc însă un altul, pe care nu-l numesc explicit aici, din motive de confidențialitate, care la vremea când se desfășura m-a făcut să râd. Forțat, ce-i drept. Avea referință în domeniul de construcție. Planurile unei instituții de stat erau gata elaborate, totul fusese admis de organele de control, în afară de un aspect: geologii au descoperit, pe locul în care clădirea urma să fie înălțată, un cuib ori mai multe de ... șopârle. Legea interzice a se construi în asemenea condiții, și, lucru cunoscut, unde-i lege, nu-i tocmeală! S-a tărăgănat destul de multă vreme, până la urmă, „conflictul” fiind soluționat prin mutarea habitatului șopârlesc într-un alt loc, propice viețuirii micilor reptile.

Pe fondul acesta mi-a mai venit în minte încă un caz special: în urmă cu mai bine de zece ani, circulația pe autostrada din imediata apropiere a Stuttgartului (A 8) a fost oprită timp de mai multe ore, pe motivul că s-a constatat acolo prezența unei populații importante de melci. Cum viteza melcilor este una ... turbată, îmi închipui că răbdarea celor de după volane a fost supusă unei probe de maxime de răbdare

            Iar în zilele foarte apropiate de noi, face școală un caz ieșit de asemenea, din comun: o balenă cu cocoașă (Hope) a fost adusă cu succes din Marea Baltică în Marea Nordului. La ora la care scriu, s-ar părea că ea este slăbită, după ce a fost transportată pe o distanță de peste 400 km, cu ajutorul unei platforme de ridicare, și mutată în Marea Nordului. Starea ei de sănătate este îngrijorătoare. Experții subliniază că este foarte slăbită și nu se pot exclude leziuni interne sau alte afecțiuni. Deși înoată acum în habitatul său natural, nu se știe dacă va supraviețui. Există riscul ca aceasta să eșueze din nou, asta pentru că balenele bolnave caută ape mai puțin adânci. Balenei i s-a instalat un dispozitiv de urmărire achiziționat în SUA. Cam așa scriu și transmit medierile audio-vizuale la ora actuală. Subliniez că știrea despre balena ajunsă într-o situație critică a fost vreme de două săptămâni una aproape la fel de importantă precum războiul ruso-ucrainian ori conflictul din Orientul Mijlociu.

Iar aici vreau să vă las pe Dumneavoastră, dragi cititori (câți vei fi și binevoi) să interpretați, într-un fel ori în altul, lumea și vremurile în care trăim...

Damaschin POP-BUIA

(Ostfildern, la 03 mai 2026)