Damaschin Pop-Buia: Termin, programare ori rendez-vous?

Într-o ordine a celor mai frecvent folosite cuvinte din limba germană, un loc de frunte îl ocupă, cu siguranță, (der)Termin (substantivele se scriu, în germană, cu majusculă). Această noțiune s-a impus atât de mult, încât vorbitorul străin care trăiește în Deutschland și-l însușește de la bun început, intercalându-l între cuvintele limbii materne. Acesta, chiar dacă în familie și parțial în societate vorbește limba maternă, fie ea turcă, italiană, greacă ori română, Termin-ul este folosit în forma lui originală. N-aș fi crezut că noțiunea (din latinescul terminus =  graniță) are un istoric atât de îndepărtat, căci ea este atestată încă din secolul al XV-lea, într-un codex bisericesc elaborat la Köln. Caracterul temporal este de la bun început dominant, făcând trimitere la o anumită dată calendaristică, uneori chiar și la o anumită oră, dar în cadrul de ansamblu se impun câteva nuanțări.

Mai întâi, faptul că un Termin poate să fie legat de serviciu, ori alte activități de grup, iar la celălalt pol îl întâlnim în sfera privată, personală. Apoi, der Termin poate să aibă un sens juridic, să se refere la terminarea (Termin = terminare) unei lucrări, adică a preda la o anumită dată o lucrare de care persoanele ori firmele sunt legate printr-un contract cu putere notarială (bunăoară a preda o lucrare din domeniul de construcție, ori a restitui o sumă de bani către o bancă de la care un client particular a făcut un împrumut, a luat un credit etc.). Dar nu vrem să insistăm asupra numeroaselor semnificații din limba germană juridică, ci să ne oprim puțin asupra sensului din sfera privată.

Am Termin la doctor, chiar așa, propoziție în limba română, dar cuvântul cheie, Termin, rămâne în forma inițială, originară. Îmi aduc aminte de vremurile de început, după ce sosisem aici, în țara lui Goethe, aveam multe Termin-e la Arbeitsamt (Forțele de Muncă, ori Bursa locurilor de muncă, din ziua de azi). Nici prin gând nu-mi trecea să folosesc o noțiune din limba maternă.

Explicația am găsit-o mai târziu, după ce trecusem de acea perioadă frământată, inerentă oricărui început, mai ales când este vorba de locuri, oameni, limbă și cultură străine. Similarul din româneşte, programare, ori cel din limba franceză, rendez-vous, nu au o încărcătură de imperativ comparabilă cu cea a Termin-ului. Nici pe departe. Mai ales în franceză, unde rendez-vous trimite, înainte de toate, la o întîlnire a două persoane de sex opus, ori, și mai exactă în acest sens, forma rendez-vous galant, care, dincolo de întâlnirea propriu-zisă, își propune tatonarea terenului dintre doi parteneri în vederea evaluării potrivirii ori nu pentru eventualitatea creării unei relații intime. Ei, de aici până la a avea un rendez vous la un doctor este, după părerea mea, cale lungă.

Dar, întorcându-mă la noțiunea din limba germană, pe aceasta aproape că o pot vizualiza, personifica: una care se erijează ca un fel de judecător, cu roba-i specifică profesiei, cu ciocanul judecătoresc ridicat, gata-gata să-l lase să cadă peste pupitru și să rostească ceva greu, cu iz de decizie finală, poate chiar sentință, totul însoțit de gesturi largi și ferme și mai ales de o mimică ... acră. Programarea ori data din limba noastră sunt oarecum inofensive, poate chiar ușor imprecise, neavând nici pe departe din poruncitorul Termin-ului. Intervine însă un aspect lingvistic, respectiv semantic foarte interesant. În românește avem și varianta termen, care acoperă foarte bine sensul din limba germană. Cel puțin dacă lăsăm la o parte sensul strict privat. Termenul se referă la o dată (calendaristică) exactă, la care are loc ceva anume, bunăoară de restituire a unui împrumut, ori poate de durată, în cazul depunerii unei cereri, contestații etc. Aici limba română este mai aproape de limba germană decât de cea romanică, franceză. Curios, nu?

Damaschin Pop-Buia

Ostfildern, în iunie 2025