N. Gheran – 91

Pe la sfârșitul anului trecut a trebuit să scriu un eseu despre teatrul lui Rebreanu. Firește, am luat volumul 11 din Opere al autorului lui Ion și am recitit și fișat întreg opul în câteva săptămâni, zi de zi, zic eu cu scrupulozitatea și acribia împrumutată de la editorul Gheran, care, cu siguranță, s-a molipsit de disciplina lui intelectuală, cazonă. Vă amintesc că acest volum însumează 1234 de pagini (!), din care 1003 aparțin lui Rebreanu, iar 231 domnului Gheran prin Notele și comentariile de la final (vezi Opere, 11, Teatru, ediție critică de Niculae Gheran, transcrieri și traduceri în colaborare cu Nicolae Coban și Gheorghe Fischer, Ed. Minerva, București, 1980). Cu riscul de a repeta ceea ce au stabilit alți rebrenologi mult mai titrați, consider că cele 23 de volume ale operei rebreniene sunt unicate în literatura română, necesitând o adevărată „epopee critică” (N. Manolescu) din partea editorului. Atâta dăruire, atâta pasiune, atâtea informații, atâtea comentarii avizate n-am găsit la nici un alt editor pentru autorul preferat, cu excepția lui D. Vatamaniuc (pentru Eminescu), M. Handoca (Eliade) și Nicolae Mecu (G. Călinescu) – cum bine zicea Dan C. Mihăilescu -, aceștia, însă, fără a fi în întregime împliniți. Omul acesta a citit absolut toate edițiile lui Rebreanu (antume și postume), le-a corectat la virgulă pentru a ne reda ediția definitivă, toate periodicele în care a publicat autorul Răscoalei, ecourile fiecărei cărți din presa contemporană, miile de pagini manuscrise, nimic nu i-a scăpat ochiului său formidabil de clarvăzător. Știam din facultate de cele trei comedii: Cadrilul, Plicul și Apostolii, dar nu mi-am imaginat că preocupările sale pentru teatru cuprind și alte producții dramatice descoperite de acest editor atât de „devotat culturii” (C. Ungureanu); le înșir aici: Într-un compartiment (scenetă în maghiară), Vâltoarea (dramă în 3 acte), Locotenentul Valko (piesă neterminată), Ghighi (în limba maghiară), Osânda (pusă în scenă pentru prima dată la Casa de Cultură din Beclean, județul Bistrița-Năsăud, în 14 iunie 1979, în regia profesorului Andrei Moldovan), Ziaristica română (scenetă), Vis năprasnic (dramă în 12 tablouri, scenariu cinematografic), Ghinionul, Jidanul (dramă în 3 acte), Rendez-vous (piesă într-un act), Traiul, În lumea bozgoanelor, Casa parohială (dramoletă în 3 acte), Amantul din lună (comedie în 3 acte), Veșnicul îndrăgostit (proiect între 1911-1912), Actorii (proiect între 1911-1912), Familia (proiect între 1911-1912) și În fața cortinei (comperaj). Nici una n-a avut succesul scontat. Primele trei, amintite mai la deal, au avut oarece primiri favorabile, dar nu l-au consacrat pe Rebreanu ca dramaturg, în schimb cronicile sale dramatice la diferite spectacole, publicate în două volume anterioare, dovedesc o inițiere pertinentă în exigențele acestui gen literar. Grație domnului Gheran îl putem cunoaște pe Rebreanu în toate ipostazele: cunoscător a trei limbi: germană, maghiară și franceză (vorbite fluent), director al Teatrului Național din București, director de reviste, președinte al Societății Scriitorilor, traducător, academician, familist convins, cu cele trei mari pasiuni permanente: teatru, literatura și cinematografia; să nu uităm că primul film sonor românesc a fost Ciuleandra, după romanul cu același titlu, el fiind și autorul scenariului.
Anul acesta, criticul Andrei Moldovan, ucenicul și prietenul domnului Gheran, a editat un volum în semn de omagiu adus acestuia (vezi „Bulevardul” Gheran, ediție definitivă, cu Un argument de Nicolae Manolescu, antologie de Andrei Moldovan, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020). Scriu aici despre opera sa de scriitor și editor următorii: Vartan Arachelian, Mihai Neagu Basarab, Zenovie Cârlugea, Theodor Codreanu, Dumitru Cojocaru, Constantin Coroiu, Icu Crăciun, Constantin Cubleșan, Ion Filipciuc, Horia Gârbea, Gheorghe Glodeanu, Gheorghe Grigurcu, Monica Grosu, Petre Isachi, Rodica Lăzărescu, Nicolae Manolescu, Menuț Maximinian, Andrei Moldovan, Mircea Muthu, Olimpiu Nușfelean, Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Mircea Popa, Dumitru Radu Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Virgil Rațiu, Dinu Săraru, Ion Simuț, C. Stănescu, Cornel Ungureanu, Ion Vlad și Radu Voinescu.
În 14 octombrie, a. c., sarcasticul, ironicul, mucalitul și cinicul Niculae Gheran, cel din tetralogia Arta de a fi păgubaș, ca martor al unor sângerări naționale și personale, dar și, cel care și-a dăruit 40 de ani din viață editării operei lui Liviu Rebreanu, va împlini 91 de ani. La mulți ani sănătoși, Maestre!