Liviu Rebreanu a scris despre literatura română din Ardeal

            În anul 1929, Editura Cultura Națională din București a publicat trei volume masive cu titlul Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul 1918-1928. Volumul I cuprinde studii bine documentate despre cadrul istoric, cosmologic, viața economică, cadrul etnografic și viața social-administrativă a celor patru regiuni, semnate de mari personalități ale vremii, de la N. Iorga, la Simion Mehedinți și alții. Volumul al II-lea, cel care ne interesează pe noi, are studii legate de viața culturală a celor patru regiuni mai cu seamă între anii 1918 și 1928. Astfel, Ștefan Meteș scrie despre biserica ortodoxă română din Transilvania „în cei din urmă 10 ani”, Ioan Georgescu - despre momente din viața bisericii unite, Max Tschuri - despre biserica regniulară evanghelică C. A., Z. Străjanu – despre cultele minoritare din Transilvania, Onisifor Ghibu – despre Universitatea Daciei superioare, Victor Vâlcovici – despre Școala  politehnică din Timișoara, Mihai Șerban – despre Academia agricolă, rostul ei după războiul de întregire și reforma agrară, Nicolae Colan – despre Academiile teologice ortodoxe, Ioan Georgescu – despre Academiile teologice unite, I. Bratu  despre învățământul secundar, P. Roșca  - despre învățământul primar, V. Păcală – despre învățământul normal, Valeriu Popa – despre învățământul agricol de toate gradele, D. Voina – despre învățământul profesional, Alexandru Pteancu - despre învățământul particular și minoritar, G. A. Schuller – despre literatura științifică a sașilor ardeleni, Sextil Pușcariu – despre limba română și graiul din Ardeal, George Kristof – despre viața literară a maghiarilor din Ardeal, Coriolan Petranu – despre muzeele, monumentele, învățământul, artele și mișcarea artelor plastice, Rudolf Spek – despre muzeele săsești ardelene, Ladislau Debreczeni – despre arta populară maghiară ardeleană, Misch Orend – despre arta populară a sașilor transilvăneni, Emanoil Bucuța – despre pictura, sculptura, arhitectura, grafica din Transilvania, Victor Roth – despre arta săsească ardeleană, Zaharia Bârsan – despre teatrul românesc din Ardeal, Caius Olaru și Emanoil Bucuța – despre Opera Română din Cluj, Emil Riegler – Dinu – despre hora transilvană, Ion Băilă – despre presa românească ardeleană, Emanoil Bucuța face o statistică a publicațiilor periodice din Transilvania, Nicolae Ferenczi – despre presa periodică maghiară din România ultimilor zece ani, Valeriu Pușcariu – despre turismul în Ardeal, iar Horia-Petra Petrescu – despre ASTRA de după războiul de întregire. Volumul al III-lea cuprinde „întregiri, îndreptări, indice” cu studii semnate de R. W. Seton – Watson, Iuliu Moisil, George Moroianu, Victor Cornea și G. Vergez-Tricom.

            Revenind la volumul al II-lea, precizăm că aici Liviu Rebreanu, în calitate de președinte al Societății Scriitorilor Români, a publicat articolul Scrisul românesc ardelean mai nou (pp. 1149-1153), pe care Niculae Gheran l-a reprodus în volumul 16 (Ed. Minerva, București, 1995, pp. 298-306). Articolul cu pricina este prea puțin comentat, de aceea îl reproducem mai la vale.

                                                                                   Icu Crăciun