De peste ocean

Doina Popa este originară din Făgăraș, școlită la Filologia clujeană, acum stabilită, de ani buni în continentul nordamerican. Ceea ce nu înseamnă că nu trăiește puseuri de nostalgie după ținuturile de obârșie, anii de studenție, după prieteni și locuri pe care le cunoaște. Mai cu seamă din jumătatea de nord a Transilvaniei; Gherla, Nicula, Beclean, Bistrița, Maieru, Rohia.
În domeniul cultural-artistic, participă la acțiunile culturale organizate de Societatea „Avram Iancu” din Michigan, devenind colaborator al publicației „Curentul Internațional” (Detroit), destinată românilor din întreaga lume; dar „înmoaie pana” și în zona liricului și a prozasticului.
În 2010 debutează cu volumul de poezii „Coarda curcubeului” căruia, în 2011 îi urmează „Zbor alb în picături de rouă” și, în anul 2013 îi apare „Caleidoscop sentimental”, volum de publicistică și proză. A se reține: toate trei văd lumea tiparului la Editura Eikon, Cluj-Napoca.
Doina Popa e legată (prin colaborări) și de publicistica bistrițeană: „Răsunetul”, „Mesagerul de Bistrița-Năsăud”, „Mesagerul literar și artistic”, „Mișcarea Literară”.
Un grupaj liric pe care mi l-a trimis recent m-a determinat să revăd prefața, la volumul al doilea, semnată de criticul brașovean Viorica Pop, din care text extrag următoarea frază:
„Ca-n remarca aforistică a lui Auguste Comte - „a vedea pentru a prevedea, a prevedea pentru a preveni” -, eul poetic vede semnele îmbătrânirii, prevede sfârșitul, dar îi previne spaimele simbolizând pumnul de țărână drept veșnicie în viața de dincolo.”
Iată o ipostază:
„stăm amândoi sub ferestrele stinse
doar unul din noi are lacrimi aprinse
unul din noi a rămas fără nume
în această uitată parte de lume
care din noi a învățat să regrete
din noi doi cine are dreptul s-aștepte
noi doi triști într-o lume târzie
stăm amândoi pe o stradă pustie
dintre noi doi condamnați la tăcere
doar eu am rămas cu o mare durere
și nu trece nimeni
Luna din noi
și bezna din inimi...