De vorbă cu părintele Andrei Coroianu, stareţul Mănăstirii Nicula

Părintele Andrei Coroianu, noul stareţ al Mănăstirii Nicula, s-a aflat la Bistriţa la invitaţia Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi. Părintele Andrei este născut în comuna Chiuieşti, în 1965, în vecinătatea Mănăstirii Rohia. A trăit mulţi ani într-un cătun foarte izolat, neexistând nici curent electric până prin 1980. Zona din care provine este cu mare credinţă, toţi oamenii frecventează biserica, de aici au ieşit vreo nouă monahi, un episcop. Asta se explică şi prin mediul monastiresc existent, în vecinătatea satului se află Mănăstirile Rohia, Breaza, Căşiel, Dobric. Este o zonă de o mare spiritualitate. După ce în 1990 a intrat la Mănăstirea Nicula ca şi frate, a fost călugărit, apoi în 1998 hirotonit diacon, urmând ca în 2000 să fie hirotonit ca şi preot. Câteva luni a păstorit în satul natal, a ajuns pe la Mănăstirea Cristurel, apoi ca şi stareţ la Mănăstirea Râşca, în Apuseni, urmând ca de câteva luni să fie stareţul uneia dintre cele mai importante mănăstiri din Transilvania, care este Nicula.

Suntem în perioada Postului Mare şi, ca atare, ne spunea stareţul Andrei, cel mai important lucru în lumea în care trăim este să se ţină cont de existenţa lui Dumnezeu şi de credinţa în El. Dumnezeu a creat totul, totul este rânduit de Dumnezeu. A apărut un nou manual de biologie şi mulţi au spus şi s-au întrebat de ce intră religia peste ştiinţă, evoluţionismul nu vine de la sine, totul este creaţia lui Dumnezeu, exact cum a creat izvoarele dar Dumnezeu urmăreşte şi după aceea când se face râu, ce se întâmplă cu apa, o urmăreşte până la sfârşit. Cel mai important pentru noi, creştinii, este credinţa în Dumnezeu, credinţa este importantă dacă o trăieşti, ea devine putere invincibilă prin rugăciune, spovedanie, citirea Sfintei Scripturi.

În această seară, părinte stareţ v-aţi întâlnit cu numeroşi tineri şi nu numai. Vi s-au adresat zeci de întrebări. E un semn că la Bistriţa trăirea religioasă este autentică, adâncă. Aici, la Bistriţa, este un foarte mare potenţial religios, lumea este însetată, am simţit sufletul oamenilor şi multă dorinţă şi dragoste faţă de rugăciune, faţă de învăţătura bisericii. Au fost multe întrebări referitoare la învăţarea religiei în şcoli, la implicarea bisericii în viaţa socială, la ţinerea şi importanţa postului, la rugăciune şi spovedanie etc., toate dovedind că la Bistriţa este un pământ roditor şi care ar merita mai multă atenţie. Acum, în perioada Postului Mare, prin rugăciune şi printr-o viaţă evlavioasă, să ne curăţim sufletul, să ne pregătim cu toţii pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.