Diana Morar: Din neglijență și ignoranţă doi oameni au murit. Puteam fi oricare

Lasati alarmele sa sune!
Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acțiunilor militare, spune art. 1 din Ordinul 1259/2006 al Ministrului MAI.
Așa cum se observa, exista patru componente ce trebuie realizate in scopul protecției populației:
1. Înștiințarea: cine înștiințează pe cine? Inspectoratul General pentru situații de urgentă, in baza informațiilor obținute de la structurile ce monitorizează sursele de risc, înștiințează autoritatea publica locală.Adica ISU anunța Instituția Prefectului despre iminenta producerii dezastrului.
2. Avertizarea: cine avertizează pe cine? Autoritatea publica locală, in baza înștiințării primite, anunța populația despre iminenta sau producerea dezastrului.
3. Prealarmarea: consta in activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre, de către ISU.
4. Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale, după caz, prin mijloacele de alarmare, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu operatorii de comunicaţii.
Deci avem pe de o parte înștiințarea și avertizarea: in cazul de duminica Subprefectul aflat in exercitarea atribuțiilor temporar lasate in sarcina sa de Prefect, declara ca a fost incunostiintat despre un cod galben de vijelie. Rezulta ca ISU și a îndeplinit atribuția de Înștiințare.
Avertizarea in schimb era atribuția Prefectului, adică a Subprefectului in cazul nostru. A fost avertizata populația? Răspuns: NU, răspuns dat chiar de dumnealui. De ce? Nu mai contează.
Pe de alta parte, chestiunea prealarmarii și alarmării are aceeași soarta in cazul nostru, precum ignorarea transmiterii codului de vijelie .
Mai departe, dovada faptului ca funcționalitatea sistemului de prevenire s-a rupt la Prefect/Subprefect: cine este președintele comitetului județean pentru situații de urgentă? Nimeni altul decât Prefectul.
Cine avea obligația legală de a transmite in mod OBLIGATORIU, cu prioritate și gratuit prin mijloace de telecomunicatii, aici incluzând presa on line, posturi radio și tv, avertizarea către populație , astfel cum imperativ solicita textul legal prezentat mai sus? Nimeni altul decât președintele comitetului județean pentru situații de urgentă - Prefectul.
Cine se eschivează ulterior prin conferințe de presa, luând de urechi reprezentanții mass media, ca nu au publicat avertizări către populație in baza solicitărilor pe care Domnia Sa nu le-a trimis in niciun fel presei, cu toate ca era obligatoriu?
De când instituția presei se confunda in îndeplinirea atribuțiilor cu o institutie de stat obligată prin lege sa urmeze și sa respecte proceduri de către niște angajați temporar aflați in slujba Statului și plătiți regește pentru munca pe care nu o îndeplinesc?
Cât timp tupeul va mai fi ridicat la rang de arta in tara noastră?
Cât timp societate civilă care nu este o instituție, ci suntem noi toți, va mai sta cu ochii in pământ, alegând sa ignore, sa nu se implice?
Sa nu uitam dragilor, ca duminica au murit doi oameni. La acea ora in Parcul municipal părinții, copiii și bunicii se plimbau nestingheriti ca și in oricare alta zi.
Doi oameni au murit. Puteam fi oricare.
Din neglijența și ignoranta. Neglijența lor și ignoranta noastră.
Diana Morar, Consilier Local Bistriţa