Drum lin spre Ceruri - doamna dirigintă

CLIPA DE TRISTEȚE! Drum lin spre Ceruri - doamna dirigintă Eugenia Popescu! Azi a plecat de lângă noi, pentru a ne râmâne de-a pururi doar în suflete DOAMNA DIRGINTĂ, doamna Eugenia, doamna Jenica, doamna Jeni...! Minunata și Unica dirigintă a sute de elevi din Ocnița de...altădată! Cândva clasa noastră din Ocnița avea 42 de elevi iar școala peste 400. Era pe vremea când s-a zidit școala nouă sub îngrijirea primarului Iustin Bugnariu, azi nonagenar și a neuitatului director Emil-Milică Popescu, soțul doamnei Eugenia! Domnul Milică și Doamna Jeni au întemeiat nu numai școala nouă la Ocnița! Domnul Milică și Doamna Jeni au sădit și au crescut Conștiinte în acest sat minunat care le datorează aproape totul în ceea ce privește evoluția spirituală a locuitorilor săi din ultmii 70 de ani! În aceste clipe de tristețe nemăginită ar fi multe de spus despre dăscălița noastră dragă, despre flacăra aceasta care a ars toată viața pe altarul sfânt al luminării acestor minuni ale Lumii care sunt copii noștri! Orice am scrie însă va fi neîndestulător și nu va putea acoperi toată Recunoștința noastră, a sutelor de elevi care am iubit-o de-a dreptul, a sutelor de săteni pentru care Doamna Dirigintă (plecată azi la cele veșnice) și domnul Milică(plecat un pic mai demult) s-au jertfit toată viața lor deslușindu-le Știința și Credința străbună...
Ce te legeni codrule/ Fără ploaie, fără vânt/Cu crengile la pământ?... Poezia preferată a doamnei dirigintă Eugenia, crezul Dânsei de o viață, atitudinea care-i developează sufletul ales, visul pe care l-a sădit mereu în propriie noastre vise de copii, drumul ei cinstit, optimist, tonic și plin de rod în această Lume!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând, pe rând
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele
Scuturând aripele
Și mă lasă pustiit
Pustit și amorțit
Și cu doru-mi singurel
De mă-ngân numai cu el...
Doamna Dirigintă, la Porțile Raiului când vă va întreba Bunul Dumnezeu cu ce daruri ați sosit din Ocnița răspunde-ți senină și cu sufletul împăcat: Doamne am înmuțit talantul pe care mi l-ai dat, iată, cu buchetul acesta de trandafiri înmiresmati! Fiecare petală a lor este un gând bun de la elevii mei, o binecuvântare a părinților lor, o bucurie din sufletele oamenilor din Ocnița mea dragă! Iată Bunule Doamne ce am făcut o viață - am sădit dragostea și iubirea ta pe pământ! Primește așadar Doamne, bucuria cu care sosesc în Împărăția Ta!