Dubla slujire

Dimineaţa mă îmbrac în cuvintele tale.
Te duc la şcoală
şi împart ,,fagurii” tăi de silabe
elevilor mei.
Veseli, harnici şi expansivi,
ei se ung cu ,,mierea ta”
pe mâini, pe obrajii trandafirii.
Mă reîntorc acasă mulţumit
că mi-am împlinit prima ,,slujire”
faţă de tine.
Când vine noaptea,
intru în tăcere
în cea de a doua ,,slujire”,
una, biunivocă.
Pe coala albă
sau pe ecranul calculatorului
aştept să cadă cuvintele tale,
ca sămânţa semănătorului
în ogorul proaspăt arat.
Mă înfrupt smerit
din Cina ta de Taină
şi noul poem curge din cerurile tale
ca o ploaie lină de vară.