Dumnezeu intervine în istorie. Miracolul întrupării Fiului lui Dumnezeu

Minunile nu se cer explicate. Ele depășesc ceea ce numim rațiune, capacitatea momentană de cunoaștere. Adesea, sunt suspendate legile naturii sau ale firii omenești și  pentru a înțelege acestea, este necesară credința. De pildă, nu putem explica cum au fost hrănite mulțime de  cinci și zece mii de suflete dintr-o pâine de orz și doi pești. Ștința omenească de azi ne spune că a fost o multiplicare miraculoasă a materiei, dar dincolo de aceasta, cunoașterea omenească nu a putut pătrunde. Credința ne spune însă, că Celui ce a creat atâtea minuni lângă noi și în tot Universul, ,,toate îi sunt cu putință”.      

             Regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania spunea că acum, la Nașterea lui Mesia, ,,aproape toate sunt în limita omenescului”.  Avem  porunca împăratului Augustus care-și inventariază locuitorii pentru impozite, apoi o lungă și obositoare călătorie din Nazaret prin Samaria și Iudeea, sosirea în Betleem, aglomerația și imposibilitatea de a găsi o gazdă . În așa împrejurări, Fecioara este  surprinsă de ceasul nașterii.

       Minune se petrecuse cu nouă luni în urmă, când  noi sărbătorim Buna Vestire, pe 25 Martie. În vreme ce se afla singură, cel mai probabil în rugăciune, îngerul Gabriel i se arată, vestind-o că Dumnezeu a ales-o  să fie Maica Dumnezeiescului  Său Fiu. ,,Bucură-te, cea plină de har. Domnul este cu tine. Nu-ți fie teamă, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată că vei zămisli și  în sânu-ți și vei naște fiu și vei chema numele lui IISUS.  El va fi mare și se va chema Fiul Celui Preaînalt.”

       Deși foarte tânîră, cu probabilitate în jurul a 14-16 ani, Fecioara dovedește maturitate comportamentală și în vorbire. Se miră de ciudata apariție și de închinarea ce  i se face. (Tradiția ne spune că, pe când se afla la Templu, în rugăciune, o voce miosterioasă i-a șoptit: ,,Vei naște pe Fiul Meu.”  Să nască pe Mesia cel proorocit,  era visarea cea mai înaltă a fiecărei fete din neamul lui Israel.)

             Acum, ea se miră și întreabă cum este cu putință așa ceva? Fiindcă ,,eu nu știu de bărbat”.  Îngerul nu lasă întrebarea fără răspuns. ,,Duhul cel Sfânt se va pogorî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri: De aceea, cel născut va fi Sfânt și Fiul lui Dumnezeu se va chema.” Credința și dragostea de Dumnezeu  o fac să aibă deplină încredere în cele spuse de îngerul-sol: ,,Iată, roaba Domnului. Facă-mi-se mie după cuvântul tău.”(Lc.I.1,30-36).

       Îndată ce ultimele cuvinte ale  Fecioarei  s-au stins, Duhul lui Dumnezeu a coborât peste ea și  Dumnezeiasca putere  i-a umbrit trupul feciorelnic, iar în ființa ei  pământeană, într-o clipă s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut în veșnicie din Tatăl, fără de mamă, iar acum, înomenit, din mamă, fără de tată pământean. Eternitatea intră în istorie, în temporalitate. S-a împlinit atunci promisiunea făcută de Dumnezeu  protopărinților.  Blestemând șarpele, Domnul a zis: ,,Vrăjmășie voi pune între între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța femeii (fără a avea un soț-n.n.). Aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.”

       (Verbul ,,a umbri” arată  natura revărsării harului și puterii lui Dumnezeu. În Vechiul Testament (Ieșire) aflăm că pe capacul Chivotului mărturieii erau doi heruvimi de aur cu aripile întinse și îngenuncheați. Din această ,,umbră” a aripilor, Dumnezeu îi vorbea lui Moise. În Epifania de pe Muntele Taborului, am citit că ,,un nor luminos i-a umbrit pe cei trei ucenici și glas din nor s-aauzit: ,,Acesta este Fiul Meu  Preaiubit...”. . În ,,Faptele Apostolilor” citim cum la Templu, bolnavii erau scoși  ,,în calea Apostolului Petru, ca,, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul din ei”.)

       Din momentul suprafiresc al zămislirii, totul avea să decurgă în termenii vieților omenești obișnuite: sarcina de nouă luni, Nașterea (după mulți teologi, fără chinul matern, fiindcă Cel născut nu s-a născut din păcatul și voia strămoșească).

        Minuni uimitoare s-au petrecut totuși la Nașterea DOMNULUI. Magii, ,,călăuziți de o stea minunată, înțelegătoare” (zice Sf. Ioan Hrisostomul-n.n.) vin și vestesc iudeiilor ierusalimiteni și lui Irod însuși, nașterea unui Mare Împărat. Cor de îngeri slăvesc în înalturi Nașterea minunată și îndrumă păstorii spre ieslea  betleemică. Și toți ajung așa cum trebuie să fie.

       Pruncul este alăptat omenește, iar la avertismentul îngerului, sunt nevoiți să fugă în Egipt, pentru ca, după moartea lui Irod, ucigașul de prunci, să se întoarcă la Nazaret. Copilăria, tinerețea, arătarea de către Ioan Botezătorul a Mielului dumnezeiesc ,,Care ridică păcatul lumii”, cei trei ani de predicare, patimile, răstignirea  și moartea dovedesc -conform Scripturilor- că Fiul lui Dumnezeu și-a asumat și toate cele ale naturii omenești obișnuite, afară de păcat, fiind Dumnezeu adevărat și Om adevărat.

       A obosit ca nnoi toți în această lume de pulbere, a flămânzit și a însetat, s-a mâhnit, s-a întristat, a plâns, a mâncat, a băut, a postit, s-a rugat, a binecuvântat, a certat, s-a mâniat, a binecuvântat, a șovăit în fața morții, a urlat de durere, a disperat pe cruce, a murit, a fost plâns și a fost îngropat.

       O viață între două peșteri: a Betleemului și Peștera  mormântului. Toate au fost reale și între oicumenele omenscului cel mai firesc și cunoscut nouă. Iar cununa acestei vieți terminată cu moartea a fost Slăvita Înviere, Salvarea neamului omenesc din tirania Păcatului și a Morții, culminate cu Înălțarea la cer și  șederea de-a dreapta cerescului  Părinte.

              Nașterea lui Mesia Cel așteptat împarte veacurile existenţei omeneşti în două: un Timp al Aşteptării Izbăvitorului lumii şi apoi Timpul Bisericii. Ferice de tine şi de mine, iubite creştine, fiindcă trăim în acest Timp, Timp al Bisericii lui HRISTOS, timp al mântuirii, al iertării, anticameră a eternităţii, la care au visat  patriarhi, profeţi şi drepţii mii de ani. ”Fericiţi sunteţi voi , care vedeţi acestea, căci zic vouă că mulţi regi şi profeţi au dorit să vadă una din aceste zile şi nu le-au văzut”- zice domnul IISUS ascultătorilor Săi.