Părintele Nicolae Feier: De ce o cinstim pe Maica Domnului

Maica Domnului se bucură de o cinstire deosebită în Bisericile Apostolice Ortodoxă şi Catolică. Ea este începătoarea mântuirii neamului omenesc. Ea este Eva cea nouă. ,,Eva” înseamnă ,,Viaţă”, adică ea e ,,MAMA TUTUROR CELOR VII” (Facere 3,20).

Prin Eva cea veche a venit pierzarea, iar prin Eva cea nouă a venit Mântuirea lumii.  Prin urmare MAICA DOMNULUI ESTE ,,MAMA TUTUROR CELOR VII” !

De pe Sfânta Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos ne-o încredinţează pe mama Sa, prin ucenicul Ioan, tuturor ca mamă, zicând: ,,Fiule, iată mama ta!” (Ioan 19,27). Sfântul Apostol Ioan reprezenta atunci acolo întreaga creştinătate, căci ceilalţi L-au părăsit. Versurile unui cântec bisericesc, zic: ,,Când erai sub Cruce/ Maică-ndurerată/ Te-am luat de mamă/ Noi şi lumea toată.”

Taina cea mare a creştinătăţii stă în întruparea din Fecioară a Fiului Lui Dumnezeu, Cel născut din veci din  Dumnezeu Tatăl. Sfântul Apostol Pavel exclamă: ,,Cu adevărat, mare este taina creştinătăţii: Dumnezeu S-a arătat în trup!” (I Timotei. 3,16).

 Dumnezeu promite imediat după căderea protopărinţilor noştri  Adam şi Eva un Mântuitor. Blestemându-l pe Satana, Domnul zice: ,,Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta (Sămânţa femeii este Mântuitorul  Iisus Hristos, iar Femeia este Maica Domnului n. n.) îţi va zdrobi capul, iar tu Îi vei înţepa călcâiul (adică Va fi răstignit). (Facere 3,15).

Duşmănia între diavol şi Fecioara Maria este scoasă mai tare în evidenţă la sfârşitul Scripturii,  în cartea ,,Apocalipsa”:

,,Diavolul stătu  înaintea Femeii care era să nască, pentru ca să înghită Copilul când Îl va naşte. Şi a născut un Copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul a fost răpit la Dumnezeu şi aşezat pe tronul Lui… Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ a prigonit Femeia care a născut Pruncul…Şarpele a aruncat din gura lui,  după femeie apă ca un râu, ca s-o ia apa… Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia Lui” (Apocalipsa 12,4-5; 12, 14-17).

Deci, nu este gratuită afirmaţia că: ,,cei ce poartă război împotriva Maici Domnului  sunt fiii celui rău”. Ei, poticnindu-se rău de tot în acest text biblic, tâlcuiesc că ,,Femeia” ar fi ,,Biserica”. Aşa că, după ,,ştiinţa lor”, Biserica L-a născut pe Hristos, nu Maica Domnului! Aceştia recunosc, astfel, indirect că şi-au creat un ,,Isus” după chipul şi asemănarea ,,bisericii” lor.

Adevăraţii creştini  ,,care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia Lui” (Apocalipsa 12, 17),  o cinstesc în chip deosebit şi i se închină, pentru că este Maica Fiului lui Dumnezeu.

Iată prima icoană în cuvinte făcută Maicii Domnului de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan:  ,,Şi s-a arătat din cer un semn mare: O Femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele”. (Apocalipsa 12,1). Aceasta este cea mai frumoasă imagine a Maicii Domnului, reprezentând-o înainte de a naşte pe Fiul său Divin. A doua este cea cu Pruncul în braţe ,,zugrăvită de Sfântul Evanghelist Luca, ce se cheamă ,,Povăţuitoare” (Paraclis). După naşterea Fiului său şi Dumnezeul nostru, nimeni nu a îndrăznit să o mai despartă de Fiul său.

Sunt însă şi  inimi în care  s-a semănat de către Cel rău ura faţă de ea. Te miri cum pot să creadă că vor fi ascultaţi şi primit bine de un Fiu pe a cărui mamă au hulit-o şi nu o cinstesc?! Şi nu orice fiu, ci Cel ce a dat porunca: ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…” (Ieşire 20, 12).

DE CE O CINSTIM PE MAICA DOMNULUI

Pentru că a fost aleasă de Dumnezeu să fie MAICA FIULUI SĂU.

Iată ce spune Sfânta Scriptură despre aceasta: ,,Vei lua în pântece (de la Duhul Sfânt) şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema.” (Luca 1, 31-32).

Ne închinăm Fecioarei Maria pentru că Sfântul Arhanghel Gabriel i s-a închinat: ,,Îngerul i-a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de Har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea văzându-l s-a tulburat de cuvintele lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune este aceasta?” (Luca 1, 29).

 În unele Biblii termenul ,,închinăciune” este tradus prin ,,ce fel de salutare”. Or, nimeni  nu se tulbură când este salutat, însă când ţi se închină un înger, şi nu oricare, ci un arhanghel, chiar te tulburi!

 Parcă ştiind că se vor ridica potrivnici contestând  pururea fecioria ei, Maica Domnului a întrebat: ,,Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând îngerul i-a zis: Duhul Lui Dumnezeu se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din tine se va numi Fiul Lui Dumnezeu” (Luca 1,  34-35).

La Buna Vestire este prima ,,Teofanie”, adică arătarea lui Dumnezeu în Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl o umbreşte, Duhul Sfânt se coboară peste ea,  iar Dumnezeu Fiul se sălăşluieşte pentru nouă luni în pântecele ei, hrănindu-Se prin sângele ei şi  luând trup omenesc din trupul ei. Care femeie a mai avut parte de o asemenea cinste?

 Se miră îngerii cum cerurile nu Te pot cuprinde Doamne  şi ai fost cuprins în trupul ei!

 Toţi creştinii susţin că Sfântul Sânge a lui Hristos sfinţeşte. Vin, firesc, întrebările:

• De unde are El acest Sânge?
• Al cui sânge a curs nouă luni în Trupul Lui Hristos? 
• Oare a fost o vreme când Sângele lui Hristos nu era sfânt? 
• Oare nu este sfânt locul sălăşluirii lui Dumnezeu Fiul?  

Vezi, cititorule, cât de mare poate fi rătăcirea?!

La întrebarea: cum e cu putinţă ca o femeie să nască şi în acelaşi timp să rămână fecioară, tot îngerul răspunde: ,,La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1, 37).

O cinstim pentru că a cinstit-o Fiul său, care îi ,,era supus” (Luca 2,51) ,,şi ascultător” (Ioan 2, 7). Nicăieri nu mai găsim un text în care să se spună că Dumnezeu era supus cuiva, în afară de supunerea faţă de dragostea mamei Sale.

,,O femeie din mulţime ridicându-şi glasul I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt! Iar El a zis: ,,Într’adevăr; fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc!” (Luca 11,27). Hristos confirmă zicerea femeii şi o extinde asupra tuturor celor ce păzesc ,,Porunca maicii Domnului”.

                            PORUNCA MAICII DOMNULUI:

 ,,Orice vă va spune El, faceţi!” (Ioan 2,5).

Porunca Maicii Domnului a fost dată creştinătăţii la nunta din Cana Galileii: ,,Orice vă va spune El, faceţi !” (Ioan 2,5).

 Când Mama Sa vine la El, Hristos îşi aduce aminte de cuvintele ei profetice şi le reiterează, zicând: ,,Mama mea şi fraţii mei sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc” (Luca 8,21), fiindcă ,,a împlini cuvântul lui Dumnezeu” este sinonim cu ,,Orice vă va spune El, faceţi !” Unii interpretează abuziv textul acesta, ca afront adus Mamei Sale.

Încă înainte de a naşte pe Mântuitorul, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul o cinsteşte în mod deosebit. Iată ce scrie despre aceasta Sfântul Evanghelist Luca:

,,Elisabeta s-a umplut de Duh  Sfânt şi, cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău. Şi de unde (cinstea) aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului Meu?” (Luca 1, 41-43).

Deşi Sfânta Scriptură o numeşte încă înainte de naşterea Mântuitorului, MAICA DOMNULUI, e o mare mirare cum unii creştini se raportează la dânsa de la egal la egal,  zicându-i  de-a dreptul, Maria, socotind-o la fel cu toate femeile.

Dacă o persoană plină de Duhul Sfânt o binecuvântează la fel cum binecuvântează şi pe ,,Rodul pântecelui ei”, adică pe Hristos, oare îşi poate permite cineva să  nu o cinstească şi, în acelaşi timp, să se creadă trăind cu Duhul Sfânt?

Însăşi Fecioara zice despre sine: ,,Iată de acum mă vor fericii toate neamurile, că mi-a făcut mie  mărire Cel Puternic, Sfânt este  numele Lui” (Luca 1, 48-49). Textul acesta arată că sunt unii creştini care se opun voii lui Dumnezeu, care ,,a mărit-o” făcând-o  mai presus decât heruvimii şi serafimii şi că  aceştia se auto-exclud dintre toate neamurile care o fericesc pentru că a fost aleasă dintre toate femeile să fie ,,Maica Domnului”.         

MAICA DOMNULUI A FOST PROFEŢITĂ ÎNCĂ DIN VECHIUL TESTAMENT

 Prima profeţie este în făgăduirea Mântuitorului, după căderea lui Adam şi Eva în păcat, profeţie despre care am mai amintit. (Facere 3, 15).

Cea mai clară profeţie  este, însă, la proorocul Isaia. Acesta, sub inspiraţia Duhului Sfânt, zice: ,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece  şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel (Isaia 7, 14), iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei lămureşte: ,,Emanuel se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23), deci, Fecioara  Îl aduce pe Dumnezeu între noi!  Ca o ciudăţenie, unele case de adunare se numesc: ,,Emanuel”. Însă, un Emanuel orfan de mamă!

Să luăm aminte şi la începutul acestui verset:  ,,Domnul meu vă va da un semn”. Semnul Fiului Fecioarei este semnul creştinătăţii: Sfânta Cruce! Aceasta se vede şi din profeţia dreptului Simion care zice Fecioarei:  ,,Acesta va avea un semn care va stârni împotriviri. Prin sufletul tău va trece sabia (Crucii), ca să se dea pe faţă gândul a multe inimi” (Luca 2, 34-35).   Sabia e  cruciformă! 

PURUREA  FECIORIA MAICII DOMNULUI

         Pururea-fecioria Maicii Domnului este profeţită şi prefigurată la rezidirea cetăţii Ierusalimului. Iată ce spune Scriptura: ,,Poarta cea dinafară a Templului, spre răsărit era închisă. Şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă şi nu se va deschide şi NICI UN OM NU VA INTRA PRIN EA, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă.” (Iezechil 44, 1-2).

 Această poartă prin care Dumnezeu Fiul a trecut a rămas nevătămată, pentru că Naşterea Fiului lui  Dumnezeu a fost mai presus de fire, ca şi conceperea Sa.

Dacă Scriptura zice că: ,,Nici un om nu va intra prin ea” (Iezechil 44, 1-2), atunci cade şi supoziţia, de altfel lipsită de temei biblic, că Maica Domnului ar mai fi avut copii.

Sărbătoarea creştină a ,,Intrării în Biserică a Maicii Domnului” este prilej de sminteală pentru unii, care îşi pun întrebarea: ,,Cum, după ce îţi doreşti aşa de mult un copil, să-l laşi într-o biserică?” Templul din Ierusalim era centrul spiritual al Ţării Sfinte. El adăpostea nu numai spaţiul de cult, ci şi toate instituţiile de cultură ale statului, mai ales şcolile rabinice. Avea o instituţie a ,,Fecioarelor” în care erau educate fetele de neam ales, până la vârsta pubertăţii, când erau retrimise în familie. Deci, nu e un ,,abandon”, ci o ducere la şcoală!

Text preluat din cartea "Stai neclintit în credință și ferește-te de ispititori", apărut la Bistrița, în 2014.