EXERCIŢIU DE EMPATIE

Atmosfera de pregătire pentru sărbătorile sfinte ale Crăciunului produce acte umanitare deosebite. Lăudabil este gestul care provine de la adulţi cu o structură solidă dar impresionabilă totuşi, care ar dori în acelaşi moment şi spălarea păcatelor conştientizate, având în vedere că există şi păcate neconştientizate sau greşeli comise de alţii dar asumate de cine nu trebuie (cazuri mai puţine, desigur), gestul este lăudabil cu atât mai mult dacă porneşte de la tineri din iniţiativa lor.

Proiectul « Copiii noştri » lansat de liceenii din Colegiul Tehnic Infoel şi realizat de clasele XI.B. (dirigintă Carmela Abrudean), X.B. (dirigintă Delia Verdeş) şi XII. C. (dirigintă Suzana Deac) a integrat mai multe momente semnificative. Elevii au expus prin şcoală afişe colorate cu imaginea unui copil cu ochi frumoşi dar trişti, au mers din sală în sală şi şi-au anunţat colegii de şcoală despre misiunea umanitară pe care şi-au asumat-o singuri, specificând scopul proiectului « Copiii noştri », colectând astfel de la elevii şcolii, cadrele didactice, personalul nedidactic suma de 1300 roni, îmbrăcăminte, obiecte de igienă, dulciuri, fructe şi jucării.

Cantitatea cadourilor a fost în raport cu eforturile de implicare ale tinerilor în această acţiune de suflet. A fost prima dată când au păşit într-o clădire a unui Leagăn de copii care ocroteşte copii cu grave dizabilităţi motrice şi mintale. Pe faţa elevilor se observa metamorfoza clipei, au devenit serioşi, responsabili, sensibili. S-au apropiat de copiii centrului şi încercau să comunice cu ei.

Te impresiona dorinţa unor fete sau băieţi de a-i ţine în braţe pe acei copilaşi care acceptau apropierea fizică din primele clipe. Un băieţel cu părul creţ plângea tare, era speriat de atâţia tineri străini adunaţi în faţa lui, care la rândul lor au fost sfătuiţi să nu calce peste zona intimităţii şi a siguranţei personale. Respectivii elevi se îndepărtau în urma sfaturilor, dar interveneau alţii - şi fete şi băieţi - atraşi ca de magnet de lacrimile piticului. Fiecare la rândul lui vroia să-l liniştească pe micuţul că inima lor nu admitea să plângă aşa de tare un copil mic. Iar băieţaşul striga şi mai tare. E greu de înţeles pentru asemenea copii că liceenii au venit cu prietenie şi căldură, cu dorinţa de a-i închide în braţe pe micuţii fără părinţi sau pe cei care stăteau în centru cu mamele lor fără adăpost.

Realmente liceenii au rămas impresionaţi de faptul că există copii abandonaţi, copii pe care nu-i înfiază nimeni, nu sunt luaţi nici măcar în plasament familial din cauza problemelor multiple cu care s-au născut. Au stat de vorbă cu asistenţii maternali sau cu unele mămici care au dreptul să beneficieze de serviciile complexe ale centrului până copilul lor împlinea vârsta de 3 ani, timp în care trebuia să-şi caute un loc de muncă, locuinţă.

O asemenea vizită poate contribui la maturizarea tinerilor, la conştientizarea şi aprecierea valorilor familiale, a armoniei, a înţelegerii intrafamiliale, a sănătăţii personale. Şi te întrebi în urma celor văzute, oare de ce se mai ceartă în diferite familii, unde toţi sunt sănătoşi, toţi au un acoperiş şi mediu securizant, unde toţi ar putea să fie fericiţi, mulţumiţi, fără să creeze unii altora false probleme. Energiile risipite trebuie păstrate pentru asemenea fiinţe năpăstuite. Iubirea faţă de copii, chiar şi faţă de animale dovedesc o mare sensibilitate a adolescenţilor, sentimente care au fost personaje principale azi pe scena Leagănului de copii - Centru de plasament dotat cu utilităţi specifice recuperării fizice, psihice şi medicale a copiilor între 0-3 ani.