Fir de lemn

Oare vine iarna
Când pomii-s înfloriţi
Şi se schimbă florile în fulgi
Şi fulgii în flori
Ca părinţii în copii
Şi copiii în părinţi?

Cel ce-nvârte roata
Leagă început de sfârşit
Şi sfârşit de-nceput,
Prin firul de lemn
Trece firul de iarbă,
Un cântec vechi, de toţi ştiut.

Cine-nţelege că-i rost în ne-rost,
Senin ca un cer ne-brăzdat,
Rămâne acelaşi, dar altul mereu,
Anotimp de rezervă,
Prin fulgi şi prin pomi, prin iarbă
Şi roată, prin cântec uitat...