Fostul director de la Mase Plastice Năsăud, ing. Ioan Eugen Moldovan, a trecut la cele veşnice

A plecat dintre noi un om care a lăsat amintiri frumoase şi realizări remarcabile celor care l-au cunoscut, colegi de muncă, prieteni, salariaţi, oficialităţi. Ioan Eugen Moldovan, inginerul chimist, a fost un om dăruit profesiei şi a fost unul din aceea care, ajungând director, n-a încetat să fie acelaşi ataşat colectivităţii şi familiei. Încă nu împlinise 80 de ani (s-a născut în 1944) şi a fost chemat în împărăţia cerească să veşnicească alături de soţie care plecase şi ea în urmă cu doar puţine luni.

         Absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială din Iaşi, după o scurtă perioadă de stagiatură în oraşul Victoria, a răspuns chemării judeţului şi a venit să muncească în locurile natale. A fost prezent încă de la debutul construcţiei Întreprinderii de Mase Plastice din Năsăud, din 1979, fabrică pe care a condus-o până în 1993, Năsăudul devenind atunci un actor important al industriei de profil, produsele destinate pieţei interne şi externe întrunind aprecierile beneficiarilor.

S-a stabilit la Făgăraş, aproape de satul soţiei, Drăguş, unde îşi va dormi somnul de veci.

         În Năsăud a revenit foarte des, aici a legat prietenii, fiind apreciat pentru caracterul lui de om de cuvânt, de om al faptelor. Revenea, în acelaşi timp, şi în satul copilăriei, satul cu nume de rugă, frecventa Biserica, fiind un om respectat de sătenii care îl regretă mult. De câte ori ajungea în Chiraleş era nelipsit de la Biserică. A contribuit mult financiar la modernizarea Sfântului lăcaş, a dăruit preotului paroh veşmintele preoţeşti. Trei zile clopotele satului au răsunat a părere de rău. Locuind, în ultimii ani, în vecinătatea Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, era un credincios şi un binefăcător al acesteia. A vizitat Locurile Sfinte şi se hrănea mereu din învăţătura ortodoxă. A fost un creştin bun, cu un suflet ales. Îşi iubea mult familia, aceasta fiind întâia împărăţie a sa pe pământ. Era mândru de cei doi copii – Adrian şi Adina, de nepoţi, şi s-a bucurat, cu bucurie mare, de realizările lor. Deşi a fost bolnav în ultima perioadă, parcă e nedrept ca după ce ţi-ai încheiat obligaţiile faţă de societate să pleci aşa de repede, lăsând în urmă lacrimi şi păreri de rău. Drept ar fi fost ca să mai trăiască încă şi să se bucure de reuşitele în viaţă ale copiilor şi nepoţilor, ale prietenilor şi cunoscuţilor.

Se spune că cei care rămân în amintirea oamenilor sunt nemuritori. Cu siguranţă, Ioan Eugen Moldovan este unul dintre aceştia. A fost un om bun, un om dăruit oamenilor şi acum a plecat să se odihnească într-un loc luminat de unde a dispărut toată durerea şi întristarea.

         Rămân amintirile şi părerile de rău.

T. Săsărman  

† Cu durere în suflet ne luăm rămas bun de la cel care a fost colegul nostru de clasă IOAN EUGEN MOLDOVAN, de la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud, promoţia 1962.

         Slujba de înmormântare va avea loc vineri, 25 august, în localitatea Drăguş, judeţul Sibiu, la ora 13.00, urmată de înhumarea la Cimitirul din Făgăraş.

         Odihnă veşnică!

Colegul de liceu Marius Zăgrean